Ortodoxe: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare
Greco-catolice: Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul
Romano-catolice: Inima Neprihănită a Mariei **; Sf. Gaspar, pr.
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în perioada 350–400 d.Hr., în asprimea deșertului egiptean. Potrivit tradiției, tatăl său l-a încredințat unei mănăstiri imediat după botez, cu dorința ca fiul să crească în iubirea lui Dumnezeu. Însă chemarea spre o viață de asceză profundă l-a condus, mai târziu, dincolo de zidurile mănăstirii, în pustie.
Acolo a fost primit de un bătrân sihastru, care i-a arătat ce înseamnă cu adevărat viața în singurătate și rugăciune neîncetată. După o scurtă perioadă de ucenicie, bătrânul l-a condus pe Onufrie la o peșteră izolată, spunându-i că acela este locul în care trebuie să se nevoiască. Îl vizita o singură dată pe an, până la trecerea sa la cele veșnice. Până la sfârșitul vieții sale, Onufrie a trăit complet singur.
Timp de șapte decenii, Onufrie nu a făcut altceva decât să se roage și să postească, în timp ce a dus o luptă neîntreruptă cu ispitele și slăbiciunile firii. Legenda spune că, după ce inima sa s-a umplut de iubirea lui Dumnezeu, un înger a început să-i aducă pâine. În apropierea chiliei sale a crescut un palmier roditor și a izvorât un fir de apă dulce, suficiente pentru a-i susține trupul în nevoință, potrivit crestinortodox.ro
Spre finalul vieții sale, pustnicul a fost vizitat de Sfântul Pafnutie cel Mare, care a fost călăuzit până la peștera lui de Dumnezeu. Întrebat cum s-a împărtășit în tot acest timp departe de lume, Cuviosul a răspuns că, în fiecare duminică, un înger îi aducea Sfânta Împărtășanie.
Au petrecut noaptea în rugăciune, iar la ivirea zorilor, Onufrie i-a dezvăluit lui Pafnutie motivul întâlnirii: venise ceasul trecerii sale la Domnul, iar Dumnezeu l-a trimis pe Pafnutie să-l îngroape.
După ce și-a dat sufletul în mâinile Domnului, doi lei au apărut și au săpat mormântul sfântului, iar Pafnutie l-a îngropat cu mare evlavie.
O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.
Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.
Citeste si Rugaciunea de dimineata: Ce sa spui imediat ce te trezesti!
Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.