CALENDAR ORTODOX 15 IANUARIE 2020. Cine sunt sărbătoriţii de miercuri

Ortodoxe
Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Greco-catolice
Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibaşul.

Romano-catolice
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie.

Alte articole

Calendar ortodox 6 iunie 2026. Sfântul Ilarion cel Nou, mare făcător de minuni, este cruce neagră

Calendar ortodox 22 mai 2026. Cine a fost Sfântul Marcel, al cărui nume este purtat de numeroşi români

A trăit pe vremea împăraţilor Decius (250-253) şi Valerian (253-260), împăraţi care au declanşat sângeroase persecuţii împotriva creştinilor. Sfântul Pavel era din Egipt, din Tebaida de Sus. Părinţi săi care erau foarte bogaţi i-au asigurat o educaţie deosebită. Trăitor în dreapta credinţă, Sfântul Pavel cunoştea bine Sfintele Scripturi.

Pornindu-se persecuţiile împotriva creştinilor, soţul surorii sale pentru că voia să ia şi partea de avere ce se cuvenea Sfântului Pavel, s-a gândit să-l denunţe autorităţilor, spunând că este creştin. Aflând de aceasta Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munţi, în locurile cele mai singuratice. Petrecând multă vreme singur şi povăţuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat acest fel de vieţuire, având ca locuinţă o peşteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) şi haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor şi bucuriile vieţii de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoinţă a făcut-o până la sfârşitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.

Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în locul său de pustnicie, după ce plecase din această viaţă, Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Pavel era adormit în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune; Sfântul Antonie l-a îngropat, cu ajutorul a doi lei veniţi din pustie care au adâncit groapa cu unghiile lor.

Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul a fost unul din cei trei fii ai generalului Eutropius, care a trăit în secolul al V-lea în Constantinopol. Tânărul Ioan după ce s-a făcut monah şi a vieţuit 6 ani în mănăstirea akimiţilor (neadormiţi) din Bitinia (Asia Mică) s-a întors la Constantinopol pentru că îi era dor de părinţi.

Pe drum, Cuviosul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrenţe cu care şi-a schimbat hainele. Astfel, Ioan a stat trei ani la una din porţile lui Eutropius, în rugăciune, privindu-şi părinţii şi fraţii, fără a mărturisii că este fiul şi fratele acestora.

În cele din urmă, servitorii casei tatălui său i-au făcut o colibă într-un loc aflat lângă poarta palatului. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit şi ştiind că i se apropie sfârşitul, a cerut să fie dus în casă. Părinţii văzând la el Sfânta Evanghelie pe care o dăruiseră fiului lor cu mulţi ani în urmă l-au recunoscut pe acesta. După patru ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în braţele părinţilor săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba şi pe mormântul său au zidit o biserică. Pentru timpul petrecut în colibă i se spune până astăzi „Ioan Colibaşul”.