CALENDAR ORTODOX 15 IANUARIE 2020. Cine sunt sărbătoriţii de miercuri

Ortodoxe
Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Greco-catolice
Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibaşul.

Romano-catolice
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie.

Alte articole

Calendar ortodox august 2026. Ce sărbători cu cruce roșie sunt în luna lui Gustar

Calendar ortodox 28 iulie 2026. Ziua celor 4 ucenici ai Mântuitorului Hristos

A trăit pe vremea împăraţilor Decius (250-253) şi Valerian (253-260), împăraţi care au declanşat sângeroase persecuţii împotriva creştinilor. Sfântul Pavel era din Egipt, din Tebaida de Sus. Părinţi săi care erau foarte bogaţi i-au asigurat o educaţie deosebită. Trăitor în dreapta credinţă, Sfântul Pavel cunoştea bine Sfintele Scripturi.

Pornindu-se persecuţiile împotriva creştinilor, soţul surorii sale pentru că voia să ia şi partea de avere ce se cuvenea Sfântului Pavel, s-a gândit să-l denunţe autorităţilor, spunând că este creştin. Aflând de aceasta Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munţi, în locurile cele mai singuratice. Petrecând multă vreme singur şi povăţuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat acest fel de vieţuire, având ca locuinţă o peşteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) şi haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor şi bucuriile vieţii de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoinţă a făcut-o până la sfârşitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.

Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în locul său de pustnicie, după ce plecase din această viaţă, Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Pavel era adormit în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune; Sfântul Antonie l-a îngropat, cu ajutorul a doi lei veniţi din pustie care au adâncit groapa cu unghiile lor.

Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul a fost unul din cei trei fii ai generalului Eutropius, care a trăit în secolul al V-lea în Constantinopol. Tânărul Ioan după ce s-a făcut monah şi a vieţuit 6 ani în mănăstirea akimiţilor (neadormiţi) din Bitinia (Asia Mică) s-a întors la Constantinopol pentru că îi era dor de părinţi.

Pe drum, Cuviosul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrenţe cu care şi-a schimbat hainele. Astfel, Ioan a stat trei ani la una din porţile lui Eutropius, în rugăciune, privindu-şi părinţii şi fraţii, fără a mărturisii că este fiul şi fratele acestora.

În cele din urmă, servitorii casei tatălui său i-au făcut o colibă într-un loc aflat lângă poarta palatului. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit şi ştiind că i se apropie sfârşitul, a cerut să fie dus în casă. Părinţii văzând la el Sfânta Evanghelie pe care o dăruiseră fiului lor cu mulţi ani în urmă l-au recunoscut pe acesta. După patru ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în braţele părinţilor săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba şi pe mormântul său au zidit o biserică. Pentru timpul petrecut în colibă i se spune până astăzi „Ioan Colibaşul”.