CALENDAR ORTODOX 2 MARTIE 2020. Ce mare martir deschide prima săptămână din Postul Paştelui

Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Teodot, episcopul Chiriniei; Sf. Mc. Ishie 

Greco-catolice
Sf. ep. m. Teodot al Cirenei.

Romano-catolice
Sf. Angela a Crucii, călug.

Sfântul Teodot, pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 martie, a trăit în timpul împăratului roman Liciniu (308-324).

Alte articole

Calendar ortodox 22 iunie 2025. CRUCE ROŞIE, ce români îşi serbează onomastica duminică

Calendar ortodox 16 iunie 2025. Începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ce este bine să faci în această zi

Născut din părinţi creştini, a avut parte de o bună educaţie care a inclus şi studiul teologic.

A fost hirotonit episcop al cetăţii Cirene, în Cipru.

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, singur s-a dus în faţa guvernatorului insulei şi a mărturisit că el este cel pe care îl caută şi a venit pentru a mărturisi adevărul, adică pe Hristos; iar neputinţa necredinţei lor să fie vădită.

Spunea Sfântul Teodot că ei, persecutorii, sunt înspăimântaţi de vreme ce pentru un creştin s-a tulburat toată cetatea şi oastea: „Pentru că se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos şi se sârguiesc ca nu cumva, scăpând din mâinile voastre ale muncitorilor, să ridice asupra lor mai mare război şi să biruiască neputinţa lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, având nădejdea cea deşartă spre dânşii” (Vieţile Sfinţilor).

Pentru că îl mărturisea pe Hristos fără încetare în faţa autorităţilor, a fost chinuit cu cruzime, până şi piroane i s-au bătut în picioare, şi aşa, cu piroanele în picioare, alerga Sfântul, fiind silit de ostaşi pe drum.

Mulţi din cei care au văzut răbdare Sfântului Teodot şi au auzit cuvintele ce curgeau din gura sa, ca o miere, au crezut în Hristos, iar pe stăpânitorul la poruncile căruia era atât de rău chinuit îl certau.

Aflând de aceasta guvernatorul a poruncit ca să fie aruncat iarăşi în temniţă, căci spunea să nu înşele poporul cu fermecătoarele lui învăţături.

Sfântul Teodot a rămas în închisoare până în anul 313, an în care împăratul Constantin cel Mare a dat edictul de la Milan, act prin care toţi creştinii întemniţaţi şi-au recăpătat libertatea. După aceasta şi-a reocupat scaunul episcopal şi după încă doi ani de slujire în acest scaun şi-a sfârşit viaţa. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).