CALENDAR ORTODOX 2014. Familia moldovenească a Movileştilor a dat celor două ţări româneşti extracarpatice mai mulţi domnitori, între care şi Simion Movilă, ce a domnit atât la Suceava, cât şi la Bucureşti. La 21 decembrie 1596 se năştea unul dintre fiii săi, botezat Petru, ce avea să devină apoi, în plan european, cel mai faimos dintre membrii familiei sale. Primii zece ani de viaţă, Petru Movilă i-a petrecut la Bucureşti şi la Suceava, precum şi la Mănăstirea Suceviţa, între ctitorii căreia era şi tatăl său. A trecut de acolo în Polonia, împreună cu cei trei fraţi ai lui – Mihai, Gavril şi Moise care, ulterior, au fost puţină vreme domnitori în Moldova şi Ţara Românească. După 1606, timp de peste patru decenii, până la moartea sa la 22 decembrie 1646, a trăit în regatul Poloniei, care atunci încorpora şi o mare parte a Ucrainei şi Bielorusiei de astăzi.

După ce şi-a început educaţia în familie, a urmat studii medii şi superioare la diverse instituţii de învăţământ din Polonia, însuşindu-şi o educaţie de nivel occidental, inclusiv în şcoli catolice ale iezuiţilor. A făcut parte în adolescenţă şi în tinereţe din nobilimea poloneză, însuşindu-şi, sub toate formele, modul de existenţă şi de educaţie al acesteia. Tânăr fiind, şi-a cumpărat o moşie în apropiere de oraşul Kiev, de care avea apoi să se lege existenţa sa. Sub presiunea familiei, cu ajutorul rudelor şi al prietenilor săi din aristocraţia poloneză, a făcut câteva încercări, nereuşite, de a urca pe tronul Moldovei sau al Ţării Româneşti, acolo unde, mai înainte, domnise şi tatăl său. Aceste tentative au eşuat, astfel că revenirea sa în ţara părinţilor nu a mai fost posibilă. S-a întors în ţară doar după decenii, cu puţină vreme înainte de a muri, când a ţinut la Iaşi o predică (o treime în româneşte şi două treimi în limba polonă).

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Calendar ortodox 20 aprilie 2024. Cruce neagră. Sfântul Teotim ...

O femeie de 69 de ani a fost tâlhărită, în autobuz, de un ...

Stareţul

La vârsta de 30 de ani, Petru Movilă renunţă la cele lumeşti, îmbrăţişând cariera monahală, în cadrul ortodoxiei. La scurtă vreme după călugărirea sa, cu ajutorul unor importante personalităţi din Polonia, inclusiv al regelui, a fost ales egumen al Mănăstirii Pecerska, una dintre cele mai importante şi cele mai vestite mănăstiri ale ortodoxiei răsăritene. Astfel, a început cariera unuia dintre cei mai de seamă ierarhi ai ortodoxiei. În calitate de egumen (stareţ), Petru Movilă a combătut în egală măsură propaganda catolico-iezuită ca şi cea calvină, ce serveau ca instrumente în politica de deznaţionalizare.

Crescut în Polonia, cu studii la nivel occidental, având deosebite relaţii în lumea politică şi culturală a statului polonez, cu un prestigiu personal în continuă creştere, Petru Movilă a devenit o remarcabilă figură a mediului cultural şi religios ucrainiano-polonez. În anul 1631 a pus bazele unui colegiu, iniţial în mănăstirea pe care o păstorea şi care ulterior s-a mutat la Kiev, devenind în fapt prima Universitate răsăriteană la nivelul cerinţelor continentale de atunci. Totodată a înfiinţat acolo, la mănăstirea Lavra Pecerska, o tipografie, unde au fost editate în tiraje deosebite, multe pe cheltuiala sa, cărţi fundamentale pentru ortodoxia răsăriteană.

Tânărul stareţ s-a implicat şi în viaţa politică a regatului Poloniei. A avut un rol cu totul deosebit în alegerea, în anul 1632, a Regelui Vladislav IV. Drept recunoştinţă, a obţinut de la acesta un act cu totul deosebit prin care se recunoştea, în mod solemn, libertatea de cult a ortodoxiei, drepturile bisericii ortodoxe din Polonia, Ucraina şi Bielorusia de a avea lăcaşuri religioase, spitale, tipografii. Se evidenţiază dreptul ortodocşilor de a ocupa orice fel de demnităţi în ierarhia politico-administrativă a statului polonez. Se defineau  astfel cele două dimensiuni – politică şi regligioasă – ale activităţii lui Petru Movilă în lumea polono-ucrainiană.

Mitropolitul

În anul 1633 a fost ales ca mitropolit al Kievului (cea mai de seamă demnitate religioasă) în acea vreme în răsăritul continentului european.

În calitate de ierarh, Petru Movilă a obţinut drepturi depline ale bisericii ucrainiene în cadrul statului polon ce era atunci multinaţional. Numele lui, ca mitropolit al Kievului, s-a legat în mod deosebit de vechea capitală a ortodoxiei de pe malurile Niprului. A restaurat biserici şi mănăstiri de acolo. A stimulat activitatea tipografiei şi a şcolii superioare. După modelul lor s-au înfiinţat instituţii asemănătoare, cu sprijinul său, atât la Iaşi, cât şi la Moscova. Este impresionantă activitatea tipografică desfăşurată în timpul exercitării înaltei sale demnităţi cu directa implicare nu numai în redactarea prefaţelor, ci şi în alcătuirea textelor. Au fost tipărite atunci la Kiev cărţi care au circulat în întreaga lume ortodoxă a Europei. Erau cărţi de slujbă bisericească, de învăţătură sufletească şi de apărare a ortodoxiei. Printre cărţile de slujbă, cea mai importantă este Evhologhiul sau Trebnicul (1646), care conţine o parte originală şi anume explicarea sensurilor liturgice şi dogmatice ale slujbelor, precum şi felul cum să se pregătească preoţii pentru săvârşirea lor. Alte cărţi de slujbă, tipărite de el sunt: Liturghierul, Evangheliarul, Psaltirea ş.a. A alcătuit personal o lucrare polemică, de apărare a ortodoxiei, intitulată Lithos sau Piatră din praştia adevărului al sfintei Biserici ortodoxe ucrainiene, publicată la Kiev în 1644, în care combate primatul papal (lucrare în limba poloneză ce a avut o largă circulaţie şi în Occident).

Deşi departe de plaiurile natale, marele Ierarh al Kievului n-a uitat de poporul român din care a provenit şi l-a ajutat ori de câte ori a fost nevoie. Astfel, el este cel care a trimis tipografii la Târgovişte, Câmpulung şi la Govora, iar la Iaşi, pe lângă tipografie a trimis şi patru profesori la noua Academie înfiinţată de dreptcredinciosul domn Vasile Lupu, după modelul celei de la Kiev.

Incontestabil că, în istoria culturală europeană, cea mai însemnată a fost contribuţia lui la apărarea bisericii pravoslavnice căreia îi aparţinea. Astfel, a redactat Mărturisirea Ortodoxă, adoptată apoi de sinodul ortodoxiei ţinut la Iaşi, sub oblăduirea domnitorului Vasile Lupu, în anul 1642. Aceasta a devenit ulterior, tradusă în mai multe limbi şi tipărită în numeroase ediţii, cartea simbolică şi de doctrină a întregii ortodoxii. Pe frontispiciul multora dintre tipăriturile sale se găseşte stema Movileştilor sau a Ţărilor Române unde domniseră membri ai familiei sale. El însuşi se intitula „fiu al voievodului ţării Moldovei” sau „fiu de domn moldovean”, ca expresie a dragostei faţă de neamul din care descindea. A trecut la Domnul în ziua de 22 Decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a Mănăstirii Pecerska. Pentru deosebitele sale merite, Mitropolitul Petru Movilă al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă din Ucraina în luna Decembrie 1996. Dan Horia Mazilu a consemnat într-una dintre cărţile sale: „i-a fost dat acestui mare cărturar român, strălucit umanist şi remarcabil preţuitor al cărţii, să producă măsura capacităţii sale creatoare dincolo de hotarele ţării în care s-a născut. Roadele gândului său mare (care au materializat veritabila europenizare a unui spaţiu – cel est-slav – amorţit până atunci sub apăsarea desuetelor tradiţii bizantine), născute pentru perpetua propăşire a spiritului şi a slovei, s-au întors însă mereu printre ai săi, metamorfozându-se în simboluri capabile să asigure permanenţa unui meritat elogiu”.