Calendar ORTODOX 2016: Ce sfântă sărbătorim vineri

Ortodoxe 
Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie

Greco-catolice 
Sf. m. Ecaterina din Sinai; Sf. m. Mercurie

Romano-catolice 
Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m.

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 noiembrie.

Alte articole

Calendar ortodox 5 aprilie 2025. Sărbătoare mare în Postul Paştelui, sâmbăta se face pomenirea morţilor. Cine sunt românii care au onomastica

Vacanța de vară 2025. Când începe și cât durează cea mai așteptată vacanță de către elevi

Originară din cetatea Alexandria, Sfânta Ecaterina provenea dintr-o familie de rang înalt, beneficiind în acest fel de multe privilegii. Era frumoasă și cultivată: știa bine limbile greacă și latină, avea cunoștințe temeinice de astronomie și de oratorie.

Sfânta Ecaterina a trăit în timpul împăratului Maximian Daia (305-314) și pentru că era creștină, a fost întemnițată și supusă la chinuri grele.

Apărând cu tărie creștinismul, Sfânta Ecaterina a fost adusă în fața unei adunări de cincizeci de filosofi, care au fost însărcinați de împărat să o determine să se închine zeilor. Dar spre mânia împăratului, toți acești învățați au fost convertiți și au îndurat apoi moarte martirică împreună cu mulți alții care au fost aduși la credința creștină prin înțelepciunea minții luminate a Sfintei Ecaterina.

Sfânta Ecaterina a fost supusă în continuare torturilor, primind cununa muceniciei prin zdrobirea de fiarele ascuțite a patru roți prinse pe aceeași osie. De aceea, Sfânta Muceniță Ecaterina este reprezentată în icoane ținând în mână o roată. Împărăteasa a plâns văzând felul cum a pătimit Sfânta Ecaterina și mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost și ea martirizată.

Moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina au fost aflate la sfârșitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Mare Mucenic Mercurie, care a trăit în timpul împăraților Deciu (249-251) și Valerian (251-260). Când aceștia au declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, Sfântul Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (adică a zeului Marte), sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare.

Sfântul Mercurie s-a remarcat prin faptele sale de vitejie, încât împăratul Deciu l-a chemat și i-a oferit daruri multe, avansându-l chiar general. La câteva zile după aceea, împăratul Deciu l-a pus să jertfească zeilor drept mulțumire. Atunci, Mercurie a răspuns: „Nu cu ajutorul zeilor neputincioși am câștigat biruința, ci cu al lui Hristos, Dumnezeul meu”. În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost torturat și în cele din urmă a suferit moarte martirică, fiind în vârsta de 25 de ani.