Ortodoxe 
Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, și Grigorie, episcopul Acragandelor

Greco-catolice 
Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Soluția găsită de un român să nu mai adune sticle în casă ...

Categoriile de români care nu vor mai beneficia de compensații ...

Romano-catolice 
Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate; Lucreția, m.

Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit în Biserica Ortodoxă la 23 noiembrie.

Sfântul Antonie era de neam român și a trăit în vremea domnului Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688 și 1714). A crescut în dreapta credință și ajungând la vârstă a fost hirotonit preot.

A intrat în viața monahală la Schitul Iezeru din Vâlcea. În viața mănăstirească, Cuviosul Antonie a trăit într-o mare nevoință, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că ar fi în trup duhovnicesc, ca un înger.

După multe nevoințe, Sfântul Antonie a ieșit din schit și s-a așezat într-o peșteră mică, unde a săpat o bisericuță în care se ruga.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul a cunoscut când urma să treacă din această lume la viața veșnică și i-a spus ucenicului său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte, că sfârșitul său se apropie, iar după ieșirea sufletului, să se nevoiască să pună trupul său în gropnița pe care a săpat-o singur în piatră.

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se, Cuviosul a trecut la Domnul.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea la 21 iunie 1992.

Tot astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, care a participat la Sinodul II Ecumenic.

Sfântul Amfilohie a trăit până în vremea împăratului Teodosie I, cunoscut și sub numele de Teodosie cel Mare (379-395), cel care a decretat creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman.

Pentru lupta sa împotriva ereziilor care tulburau Biserica în acel timp era cunoscut și prețuit de Sfinții Părinți. A avut o relație deosebită cu Sfântul Vasile cel Mare și cu Sfântul Grigorie Teologul.