CALENDAR ORTODOX 2016: Ce sfinţi sărbătorim astăzi

Ortodoxe 
Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul

Greco-catolice 
Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibașul

Romano-catolice 
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie. 
A trăit pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260), prigonitori ai creștinilor. Era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinți cu multă avuție, care îi asiguraseră o educație deosebită. Trăitor în dreapta credință, Sfântul Pavel cunoștea bine Sfintele Scripturi. 
Pornindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, soțul surorii sale, lacom fiind și voind să ia și partea de avere ce se cuvenea Sfântului, a gândit să-l dea dregătorului spre chinuire, spunând că este creștin. Aflând de aceasta, Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munți, în locurile cele mai singuratice. Deci, petrecând multă vreme și povățuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de viețuire, având ca locuință o peșteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) și haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor și bucuriile vieții de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoință a făcut-o până la sfârșitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani. 
Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în locul său de pustnicie Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Pavel era adormit în genunchi și cu mâinile ridicate la cer în rugăciune; Sfântul Antonie l-a îngropat, cu ajutorul a doi lei veniți din pustie care au adâncit groapa cu unghiile lor.

Alte articole

Calendar ortodox 26 ianuarie 2026. Începem săptămâna cu o sărbătoare importantă. Rugăciunea care îți aduce bucurie în viață

Calendar ortodox 25 ianuarie 2026. Sărbătoare importantă la o zi după Mica Unire. Rugăciunea care te ajută să fii mereu optimist

Sfântul Cuvios Ioan Colibașul era unul din cei trei fii ai generalului Eutropius, care a trăit în secolul al V-lea în Constantinopol. Tânărul Ioan după ce s-a făcut monah și a viețuit 6 ani în mănăstirea akimiților (neadormiți) din Bitinia (Asia Mică) s-a întors la Constantinopol pentru că îi era dor de părinți.

Pe drum, Cuviosul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrențe cu care și-a schimbat hainele. Astfel, Ioan a stat trei ani la una din porțile lui Eutropius, în rugăciune, privindu-și părinții și frații, fără a mărturisi că este fiul și fratele acestora.

În cele din urmă, servitorii casei tatălui său i-au făcut o colibă chiar în locul de lângă poartă. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit și știind că i se apropie sfârșitul, a cerut să fie dus în casă. Părinții văzând la el Sfânta Evanghelie pe care o dăruiseră fiului lor cu mulți ani în urmă l-au recunoscut pe acesta. După patru ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în brațele părinților săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba și pe mormântul său au zidit o biserică. Pentru timpul petrecut în colibă i se spune până astăzi „Ioan Colibașul”.