Ortodoxe 
Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Die; Aflarea moaștelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Greco-catolice 
Sf. cuv. Macrina; Sf. cuv. Die

Alte Articole

Accident cumplit pe o şosea din Constanţa. Mama a zece copii, ...

EXCLUSIV. Burger King deschide o nouă locație în Piața Victoriei, ...

Dumitru Coarnă, despre cazul bărbatului mort după intervenţia ...

Romano-catolice 
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, este pomenită în calendarul creștin ortodox la 19 iulie. A fost sora cea mare a Sfântului Vasile și a Sfântului Grigore de Nysa. Patru frați și șase surori erau cu toții, copiii Emiliei și ai lui Vasile, părinți cu o situație materială deosebită dar și cu o viață îmbunătățită. 
Sfânta Macrina a primit educație religioasă de la mama sa. De o frumusețe neobișnuită Sfânta a fost logodită de tatăl său cu un tânăr de neam foarte bun, care înainte de căsătorie a murit. Considerând această logodnă ca o cununie adevărată, Sfânta Macrina a dorit să nu se mai căsătorească.

A rămas în casa părintească și a avut grijă de frații săi, de părinți și de administrarea averii, destul de mare, a părinților. Ea a fost cea care le-a adus la cunoștință fraților, care își făceau educația în cele mai faimoase școli ale vremi, Sfânta Evanghelie. 
După moartea mamei sale Emilia, Sfânta Macrina, care oricum ducea o viață aproape monahală în casa părinților, a întemeiat o obște de călugărițe pe o proprietate a familiei aflată în Pont. Aici a murit în anul 380, pe un pat de scânduri, într-o mare sărăcie, în care viețuiau călugărițele, acoperită cu mantia de episcop a fratelui său Sfântul Grigore de Nysa.

Tot astăzi se face pomenirea aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.

Sfântul Serafim de Sarov este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Rusă. S-a născut în 19 iulie 1745. La 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare și virtute monahală.

A fost tuns monah după opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, primind numele Serafim („înfocat”, „arzător”).

După moartea duhovnicului său, a primit încuviințarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la câțiva km de mănăstire. Aici și-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină.

În urma unor ispite puternice, a hotărât să lupte ca stâlpnicii de odinioară și a petrecut o mie de zile și o mie de nopți pe o stâncă în picioare, sau îngenuncheat, repetând fără încetare rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Astfel, Sfântul Serafim a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gândurilor.

S-a întors însă între semenii săi, plin de har și lumină, și a devenit pentru popor un adevărat „apostol”, martor și propovăduitor al Învierii.

Ușa chiliei sale era deschisă tuturor și avea o bucurie cu totul specială față de cei păcătoșii care veneau la el pocăindu-se.

În calendarul creștin ortodox, Sfântul Serafim de Sarov este sărbătorit de două ori la 2 ianuarie, dată la care sfântul a trecut în veșnicie, și în 19 iulie, ziua sa de naștere, precum și ziua când a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, în 1903.

Canonizarea sa a avut loc în prezența familiei imperiale, a numeroșilor ierarhi și a unei mulțimi de sute de mii de persoane, venite din toate părțile Rusiei.

„Aceasta a fost ultima manifestare a unității de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaștele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolșevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului”, potrivit portalului doxologia.ro.

Moaștele Sfântului Serafim, descoperite în chip minunat în Catedrala Kazanskaya din Sankt Petersburg, au fost mutate în 1991, la mănăstirea din Diveevo, aflată la câțiva Km de orașul Nijny Novgorod din Rusia.