Ortodoxe 
Odovania Praznicului Nașterii Domnului; 
Sf. Cuv. Melania Romana; Sf. Mc. Hermes

Greco-catolice 
Cuv. Melania Romana

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Care este diferența între „a se consuma până la….” ...

Mirela Vaida, reacție dură după accidentul lui Mădălin Păduran. ...

Romano-catolice 
Ss. Silvestru I, pp.; Melania; Ecaterina Labouré, fc.

Sfânta Cuvioasă Melania Romana este pomenită în calendarul creștin ortodox la 31 decembrie. 
S-a născut la Roma într-o familie foarte bogată și a trăit pe vremea împăraților bizantini Honoriu (în Apus, 395-423) și Tedosie cel Tânăr (în Răsărit, 408-450). 
A fost căsătorită și a avut doi copiii, care i-au murit. După moartea copiilor a hotărât, împreună cu soțul său, să trăiască amândoi în castitate, slujindu-i lui Hristos.

CALENDAR ORTODOX 2017: Când pică Paştele şi când nu se fac nunţi anul viitor

Din multele averi pe care le moșteniseră au făcut nenumărate milostenii, mergând în cetăți prin tot imperiul pentru ajutorul celor în nevoi. În tot acest timp cei doi trăiau în asceză. Întemeind o mănăstire de călugărițe în Țara Sfântă, Cuvioasa Melania, vestită pentru smerenia și dragostea ei de oameni, s-a așezat acolo, iar în urma morții soțului ei a ridicat și o mănăstire de călugări.

Și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, culcându-se pe pat și punându-și singură mâinile pe piept în semnul Crucii și ochii bine închizându-i, în ziua de treizeci și unu a lunii decembrie. S-au adunat la îngroparea ei toți monahii, toate monahiile din toate mănăstirile care erau împrejurul cetății Ierusalimului și făcând toată noaptea cântări de psalmi au îngropat-o cu cinste.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Zotic, hrănitorul de orfani.

Sfântul Zotic s-a născut la Roma cea veche. Era de neam cinstit şi strălucit. De mic şi-a însuşit toată ştiinţa vremii. Fiind om învăţat a fost dus din Roma în Constantinopol de marele între împăraţi Constantin şi cinstit cu dregătoria de magistru.

O dată cu el au venit în Constantinopol şi alţi oameni de frunte din Roma: magistrianul carelor, Paulin, nepotul lui, Olimvrie, Vir, Sever, Marian, Antim, Uvrichie, Isidor, Calistrat, Florentie, Euvul, Samson, Studie şi dumnezeiescul acesta Zotic. Numele acestor înalţi dregători le poartă până astăzi sfintele locaşuri zidite de ei.

Se spune că în vremea aceea a bântuit în Constantinopol lepra. Împăratul a dat poruncă să fie aruncaţi în adâncul mării toţi cei îmbolnăviţi de lepră. Zotic, acest cinstit bărbat, n-a vrut să vadă sau să audă de aşa ceva, ci, înflăcărat de dor dumnezeiesc, s-a dus la împărat şi i-a spus: „Să dea împăratul robului său aur mult ca să cumpere mărgăritare, pietre preţioase şi strălucitoare spre mărirea şi cinstea împărăţiei lui, pentru că robul lui este cunoscător în astfel de lucruri!”.

Împăratul a poruncit îndată să i se dea aur. Iar bărbatul acela, iubitor de Dumnezeu, şi preaiscusit lucrător al lui Dumnezeu a luat aurul şi a plecat plin de veselie. Cu aurul izbăvea de la înec pe toţi aceia pe care prefectul oraşului îi dădea călăilor să-i omoare. Le dădea preţ bun pentru ei şi-i ducea pe leproşi, dincolo de Constantinopol, într-un munte numit pe vremea aceea Eleon. Acolo Zotic făcuse nişte colibe şi în ele adăpostea pe leproşi. Neguţătoria aceasta cu câştig dumnezeiesc n-a rămas tăinuită. Că leproşii erau mulţi, iar sfântul le ducea în fiecare zi hrană din belşug. Mulţi se temeau că aceasta putea aduce foamete mare în oraş.

După moartea marelui şi pururea pomenitului împărat Constantin a luat toată împărăţia Constantie, fiul lui. Acest împărat nu era ortodox, ci arian, şi a supus pe mulţi binecredincioşi la felurite chinuri. Îl ura pe Sfântul Zotic, pentru că era ortodox, dar se sfia să-i facă, fără pricină, vreun rău, pentru dragostea ce-i purtase tatăl său, Sfântul Constantin. Totuşi a găsit o bună pricină ca să-l piardă. L-a învinuit că aduce lepra în oraş. Între timp s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit de lepră şi fata împăratului. Chiar tatăl ei a dat-o prefectului să fie aruncată în mare. Dar Sfântul Zotic a dat, ca de obicei, călăilor bani, a răscumpărat copila şi a dus-o printre ceilalţi leproşi.

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, foametea aşteptată a venit în Constantinopol. Oraşul ducea lipsă de cele de trebuinţă pentru hrană. Împăratul a căutat să afle pricina lipsei şi a foametei. Clevetitorii şi duşmanii adevărului au găsit acum prilejul să hulească pe sfânt. Au spus împăratului că Zotic e pricina foametei, pentru că ducea mâncare cu nemiluita leproşilor care erau mulţi la număr.

Când împăratul a auzit asta şi-a stăpânit puţin mânia, şi pentru că se sfia de sfânt şi pentru că nu primise încă mărgăritarele şi pietrele preţioase. Înduplecat însă de oamenii rău voitori, a poruncit să-l prindă. Când sfântul a aflat că e vorba să-l prindă, s-a dus pe ascuns la palatul împărătesc şi s-a înfăţişat împăratului.

Împăratul în batjocura i-a spus: „A venit, magistre, corabia care trebuie să aducă mărgăritarele şi pietrele preţioase?”. „Vino, împărate, daca vrei, cu robul tău”, a răspuns sfântul, „să o vezi!”.

Împăratul n-a zăbovit deloc şi a plecat. Fericitul Zotic însă s-a dus mai înainte în Muntele Eleon, a poruncit să iasă din colibe fraţii cei întru Hristos împreună cu fiica împăratului, cu făclii în mâini, întru întâmpinarea împăratului.

Când împăratul a ajuns acolo şi a văzut pe leproşi s-a mirat de mulţimea lor, şi a zis: „Cine sunt aceştia?”. „Aceştia, stăpâne”, a răspuns sfântul, arătându-i cu degetul, „sunt pietrele preţioase şi mărgăritarele cele sclipitoare, pe care le-am cumpărat în neguţătoria mea!”.

Împăratul a socotit aceasta ca o bătaie de joc. S-a aprins de mânie şi a poruncit să-l lege pe Sfântul Zotic de catâri sălbatici şi să-i gonească fără milă, ca să-i curme cu silnicie viaţa, rupându-i mădularele bucăţică cu bucăţică pe pietrele de acolo. Porunca s-a îndeplinit îndată. Împăratul era de faţă şi se uita. Catârii, împunşi cu ţepuşe de călăi, au târât în fugă năpraznică pe sfânt din vârful dealului până în vale. Mădularele lui s-au împrăştiat ici şi colo, iar ochii i-au ieşit din cap. În locul în care s-au petrecut acestea a ieşit îndată un izvor cu apă curată şi bună de băut, care tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa, spre lauda, slava şi cinstea iubitorului de oameni Dumnezeu şi a slujitorului Său. Fericitul şi-a dat sufletul pe când era târât de catâri. Atunci îndată catârii au rămas nemişcaţi, deşi erau biciuiţi amarnic de călăi. Şi catârii, cu voce omenească, în auzul tuturor, au făcut de ocară cruzimea şi nebunia împăratului, numindu-l orb şi nesimţit. Despre cuvios au spus să fie îngropat chiar în locul acela.

Când împăratul a văzut şi a auzit aceasta s-a umplut de uimire. Se ruga lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu suspine şi cu inima zdrobită, să aibă milă de el. Striga, că din neştiinţă a făcut cele ce a făcut. Şi îndată a poruncit să se îngroape trupul mucenicului cu multă grijă şi cu deosebită cinste. A mai poruncit împăratul ca în mare grabă să se ridice pentru leproşi, cu bani împărăteşti, o clădire mare cu foarte multe curţi şi acareturi, căreia i-a închinat veniturile multor moşii.

Iar Sfântul Zotic, de atunci şi până azi, prin harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni, nu conteneşte să facă nenumărate minuni.

TRADIŢII, SUPERSTIŢII ŞI OBICEIURI DE ANUL NOU. În ajun de an nou nu mai ai voie să mături, să dai cu aspiratorul, să speli, să ştergi praful sau să duci gunoiul, fiindcă alungi belşugul şi sporul casei – spune tradiţia. Şi acestea nu sunt singurele restricţii de care ar trebui să ţii cont, ca să păşeşti cu dreptul în 2014.

• Nu folosi foarfecele, nu plânge, nu strănuta şi nu sparge nimic de Revelion, fiindcă sunt semne că te va urmări ghinionul în anul care vine.
• Ai mare grijă să nu ţii în casă, la vedere, înainte de 1 ianuarie, calendare ale anului următor – e semn rău!
• Lasă toate uşile şi ferestrele deschise, ca să intre aerul proaspăt.
• Poartă haine noi (neapărat şi ceva roşu), chiar dacă stai acasă.
• Pentru noroc garantat în anul ce vine, de Revelion scurge ultimele picături dintr-o sticlă de vin în paharul tău.
• Lasă o lumânare să ardă până la ziuă, ca să ai parte de un an liniştit.
• Atenţie şi la starea vremii
• Se spune că se anunţă un an bun dacă cerul e senin de Revelion. Iar dacă mai ai parte şi de ger, şi de zăpadă sclipitoare, începe un an prosper, cu multe nunţi.
• Tot prosperitate anunţă şi vântul care bate dinspre sud. Cel din nord aduce vreme rea, cel de la răsărit „promite” foamete şi calamităţi, iar cel dinspre vest e semn de spor la lapte şi peşte, dar vesteşte şi moartea unei persoane importante – potrivit credinţelor populare.
• Nu bate vântul nici un pic? Aşteaptă-te la bucurii şi succese pe toate planurile!