CALENDAR ORTODOX 2016: Sf. 40 de Mucenici din Sevastia. Dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte

Ortodoxe 
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă și pește)

Greco-catolice 
Sf. 40 m. din Lacul Sebaste. Harți lactate

Romano-catolice 
Ss. Francisca Romana, călug.; Dominic Savio; 40 de soldați, m.

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 9 martie.

Alte articole

Pământul s-a zguduit din nou în România! Cutremur produs duminică, 10 mai 2026. Seismul s-a simțit în mai multe orașe din țară

Motivele pentru care nu trebuie să lași bagajul pe podeaua camerei de hotel. Explicațiile oferite de specialiștii în turism

Sfinții Mucenici erau soldați în armata romană staționată, în timpul împăratului Liciniu (308-324), în Sevastia Armeniei. Au pătimit în Sevastia, la ordinul comandantului acelui corp de oaste, Agricola, care se închina zeilor.

Cei 40 de mucenici au mărturisit că sunt creștini și au refuzat să jertfească idolilor. Aceștia erau bărbați puternici, cunoscuți pentru curajul lor pe câmpul de luptă. Despre aceasta mărturisea însuși Agricola, care din inima sa spunea: „Câți ostași are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înțelepciune, nici întru tărie, nici întru frumusețe, nici așa de iubiți nu-mi sunt mie ca voi”. (Viețile Sfinților)

Dar cei 40 de ostași nu s-au lăsat înduplecați nici cu măriri nici cu daruri și au mărturisit cu tărie credința în Hristos, rugându-se mult spre a fi și mai mult întăriți de Dumnezeu pentru a suferi chinurile, rămânând uniți.

Atunci comandantul a poruncit ca pe toți sfinții patruzeci de mucenici să-i ducă legați la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei. Când au pătimit acești sfinții mucenici, era iarnă, fiind ger cumplit și vânt mare. Deci au fost dezbrăcați și duși în mijlocul apei, iar la marginea lacului era ridicată o baie, pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi să cadă la închinarea la idoli, să iasă din apă și să se încălzească în acea baie caldă.

Lăsându-se noaptea, frigul s-a întărit și mai mult, iar trupurile sfinților înghețau de ger. Atunci unul dintre ei, neputând să rabde, s-a despărțit din acea ceată și a alergat la baie. Dar când și-a atins piciorul de pragul băii calde, îndată a căzut mort.

După miezul nopții a strălucit însă o lumină ca soarele, atât de caldă, care a izgonit gerul, iar gheața a topit-o și a încălzit apa. Iar ostașii cei ce erau puși de pază erau cuprinși de somn, numai cel care era mai marele închisorii nu dormea. El, auzind pe sfinți rugându-se lui Dumnezeu, se gândea cum cel ce scăpase la baie s-a topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalți, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.

Atunci acesta a deșteptat străjerii și, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în apă, strigând cu mare glas că și el este creștin, împlinind astfel numărul ce dintâi.

Pentru că în zori au fost scoși vii din lac și apa părea caldă, prigonitorii au considerat că aceasta este o vrăjitorie și au poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor, fiind lăsați să-și dea sufletele. Toți martirii au trecut astfel la Domnul.