CALENDAR ORTODOX 2017: Ce este bine să facem vineri, ce sfânt drag românilor este pomenit pe 22 septembrie

Ortodoxe 
Sf. Sfințit Mc. Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfințit Mc. Foca, episcop de Sinope

Greco-catolice 
Sf. ep. m. Foca

Romano-catolice 
Ss. Maurițiu, ofițer, și îns. m.; Silvan, pustnic

Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 22 septembrie.

Alte articole

Calendar ortodox 17 septembrie 2025. Sărbătoare mare, cine îşi serbează onomastica în această zi binecuvântată

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roşie de Înălţarea Sfintei Cruci. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă

Sfântul Teodosie de la Mănăstirea Brazi s-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mănăstirii Bogdana din ținutul Bacăului, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674).

Ca mitropolit, Sfântul Teodosie a luat atitudine fața de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Vodă (Dumitrașcu Cantacuzino a ocupat tronul Moldovei o scurta perioada de tip, de doua ori, între 1674-1675 și 1684-1685), care tolera prigoanele turcilor și tătarilor.

Din această cauză a fost judecat și silit să se retragă din scaunul de mitropolit, fiind exilat la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea Schitului Brazi — Panciu. 
În anul 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari a atacat Schitul Brazi — Panciu, chinuindu-l pe mitropolitul Teodosie, căruia i-au cerut să le dea odoarele sfinte și averea mănăstirii. Mitropolitul Teodosie a refuzat, motiv pentru care tătarii i-au tăiat capul. 
Canonizarea Sfântului Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei, a fost făcută în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4-5 martie 2003.

Sfântul Teodosie de la Brazi, Ierarh martir, este pomenit, în fiecare an, în Biserica Ortodoxă, la data de 22 septembrie. Este un mucenic cu o însemnătate aparte în tradiţia religioasă creştină.

Sfântul Teodosie de la Brazi a văzut lumina zilei pe la prima jumătate a secolului al XVII-lea, în aproprierea Mănăstirii Brazi, din judeţul Vrancea. S-a născut într-o familie de răzeşi ai voievodului Ştefan cel Mare. Părinţii l-au dus la slujbele religioase ale mânăstirii. Și a fost uns cu harul credinţei. La 18 ani, a ales viaţa călugărească. A primit metania la Mânăstirea Bogdana din judeţul Bacău. Era un monah evlavios, cu o inteligenţă ieşită din comun. Știa Sfânta Scriptură si o parte dintre Scrierile Sfinţilor Părinţi. A fost ales Episcop la Rădăuţi, în 1669. Obişnuia să meargă adesea la mormântul lui Ştefan cel Mare de la Mânăstirea Putna, unde ardea câte o candelă. În 1671, a fost trimis ca Episcop la Roman, unde a păstorit până în anul 1674, când a fost ales Mitropolit al Moldovei.

Sfântul Teodosie de la Brazi, între mit și realitate

Ion Neculce a scris în Cronica Moldovei că domn era atunci Dumitraşcu Cantacuzino. Era una dintre cele mai decăzute figuri din istoria noastră. Şi asta pentru că i-ar fi adus pe tătari în Moldova, numai ca să rămână el cât mai multă vreme la tron. A plătit în schimb un bir mare, provenit din impozite uriaşe, dar şi din banii mânăstirilor. Retrăgându-se la Brazi, Teodosie a ridicat o biserică frumoasă, cu hramul Sfântului Gheorghe. Se făceau acolo slujbe monahale de zi şi de noapte.

În 1691 Mitropolitul Teodosie a făcut o Diată în care a scris că a ridicat mai multe locaşuri sfinte şi că lasă toate donaţiile primite de la credincioşi pentru mănăstiri ucenicului lui, Diaconul Laurenţiu, pentru a mai înălţa două mânăstiri. Dar, în 1694, o hoardă de tătari a pătruns în Mânăstirea Brazi şi l-au chinuit cumplit pe Mitropolit, pentru a obţine de la el odoarele bisericeşti şi banii. Cum Sfântul Teodosie s-a opus, a plătit cu viaţa, fiind ucis prin decapitare. Nefericitul eveniment a avut loc, după scrierile vremii, undeva după Ziua Crucii.