Ortodoxe 
Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Mc. Calistrat și Epiharia

Greco-catolice 
Sf. m. Calistrat și cei împreună cu el; Sf. Vincențiu de Paul

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Program Carrefour pentru Ziua Muncii și Sărbătorile Pascale. ...

Poșta Română, anunț despre distribuirea pensiilor în luna ...

Romano-catolice 
Sf. Vincențiu de Paul, pr.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 27 septembrie. 
Mitropolitul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia) în 1650, având din botez numele de Andrei. Ajuns de tânăr la Constantinopol și având o inteligență deosebită, a învățat bine limbile greacă, arabă și turcă, precum și arta sculpturii, a picturii și broderiei. 
În jurul anului 1690, a fost adus în Țara Românească, de Constantin Brâncoveanu. Aici a învățat meșteșugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar, după un an, a fost călugărit și hirotonit preot. 
În perioada 1691-1694 și 1701-1705 a condus tipografia domnească de la București, unde a tipărit 18 cărți, îndeosebi cărți de slujbă.

A întemeiat o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov (1694-1696). A fost numit egumen al acestei mănăstiri, tipărind 14 cărți, dintre care patru în limba română, iar celelalte în greacă, slavonă și arabă. 
În 1705, a fost ales episcop de Râmnicu Vâlcea, păstorind timp de trei ani. Și aici a întemeiat o tipografie, la care a tipărit zece cărți. După trei ani a fost ales mitropolit al Țării Românești (1708).

Ca mitropolit a avut o activitate însemnată: a zidit biserici, a fondat din temelie Mănăstirea Tuturor Sfinților din București, astăzi Mănăstirea Antim, a făcut numeroase milostenii celor săraci și celor iubitori de carte. 
Mitropolitul Antim Ivireanul a scris și tipărit și numeroase predici de apărare a credinței ortodoxe și a dogmelor acesteia, numite „Didahii”, dovedindu-se prin aceasta un iscusit teolog, ierarh și propovăduitor al Sfintei Evanghelii.

A fost închis din porunca turcilor și trimis în surghiun la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe drum însă a fost bătut de ostași și aruncat în râul Tungia, lângă Adrianopol, găsindu-și în acest fel sfârșitul. 
Pentru viața sa curată și pentru contribuția însemnată pe care a avut-o la înnoirea spirituală a vieții bisericești din acele vremuri prin tipărirea de cărți de slujbă și de învățătură, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat ca sfânt, fiind pomenit în fiecare an la 27 septembrie.