Ortodoxe
Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon, și Zosima
Greco-catolice
Sf. m. Teodul și Agatopod; Sf. cuv. Gheorghe și Iosif Imnograful
Romano-catolice
Sf. Isidor, ep. înv.
Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit în calendarul creștin creștin ortodox la 4 aprilie.
Sfântul Iosif s-a născut în Sicilia, din părinți dreptcredincioși, având parte de o educație deosebită.
După ocuparea Siciliei de către saracini, tânărul Iosif a ajuns la Tesalonic unde a intrat ca monah într-o mănăstire din Macedonia, ducând o viață de mare asprime.
Ca monah a trecut prin tot felul de nevoințe, patul său era pămîntul acoperit cu o piele, îmbrăcăminte avea o vechitură, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pîine și apă cu măsură. Priveghea toată noaptea și lucra mereu.
Era între frați ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viața sa sfântă. A avut fericirea de a viețui, în această mănăstire, împreună cu Sfântul Grigorie Decapolitul (ale cărui sfinte moaște se află la Mănăstirea Bistrița Vâlcea, întregi și nestricate, izvorând bună mireasmă și dând tămăduiri pentru tot felul de boli, celor ce aleargă cu credință la ele), care l-a primit ca ucenic al său.
În urma morții Sfântului Grigore, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în unul din schiturile zidite de el, unde a scris cântări bisericești și pesne de canoane.
Ultima persecuție a iconodulilor (cinstitori de icoane) din timpul împăratului iconoclast Teofil (829-842) i-a provocat Sfântului Iosif grele suferințe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă, decât după moartea împăratului (842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora, care, încetând prigoana, a reașezat credința ortodoxă în toate drepturile ei (sursa: vol. „Viețile Sfinților”).