CALENDAR ORTODOX 2018: Ce sfinţi sărbătorim duminică. Se face pomenirea morţilor

Ortodoxe
Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului (Pomenirea morţilor)

Greco-catolice
Sf. aep. Chiril al Ierusalimului. Pomenirea morţilor 

Romano-catolice
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. 

Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscop Ierusalimului (351-386), pomenit în calendarul creştin ortodox la 18 martie, s-a născut la Ierusalim, din părinţi creştini.

Alte articole

Calendar ortodox 17 septembrie 2025. Sărbătoare mare, cine îşi serbează onomastica în această zi binecuvântată

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roşie de Înălţarea Sfintei Cruci. Monedele sfințite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă

A intrat de tânăr în monahism în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337).

După arhiepiscopul Ierusalimului Maxim (333-350), a urmat în scaunul episcopal Sfântul Chiril. În această calitate s-a arătat un mare apărător al dreptei credinţe în faţa tulburărilor provocate de ereziile preotului Arie, a lui Macedonie şi a lui Manent.

Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, între care se afla şi Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei. 

Din cauza conflictului avut cu ierarhul Cezareei, Acachie, declarat eretic arian de un sinod care s-a ţinut la Sardica, Sfântul Chiril a fost exilat. Decizia a fost luată de împăratul Constanţiu (337-361), prieten al arhiepiscopului Acachie, sub pretextul că Sfântul Chiril a vândut bunurile Bisericii pe care o păstorea, pentru a-i ajuta pe săraci într-o perioadă de foamete.

În anul 361, la conducerea imperiului a venit Iulian Apostatul, care i-a adus pe episcopi din exil. Sfântul Chiril a revenit pe scaunul din Ierusalim, dar a fost din nou exilat de împăratul Valens (care avea simpatii ariene).

A participat la cel de-al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol (381), unde a condamnat împreună cu ceilalţi sinodali erezia lui Macedonie. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credinţă (Crezul) 

Sfântul Chiril a fost izgonit din scaunul episcopal pentru dreapta credinţă de trei ori. În vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), s-a întors însă la Ierusalim unde a rămas până la sfârşitul vieţii, păstorind Biserica lui Hristos (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).