CALENDAR ORTODOX 2018: Cruce neagră, nu se spală nu se calcă. Nu uitaţi de urări pentru sărbătoriţi

Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, şi mama sa, Sf. Mc. Antia; Sf. Mc. Suzana

Greco-catolice
Sf. ep. m. Elefterie

Romano-catolice
Sf. Virginia, văduvă

Sfântul Sfinţit Elefterie, pomenit în calendarul creştin ortodox la 15 decembrie, a trăit în vremea împăratului roman Hadrian (117-138), la Roma, primind o educaţie creştină de la mama sa, Antia, care a fost botezată de Sfântul Apostol Pavel.

Alte articole

Ciprian Ciucu pune presiune pe Nicușor Dan să-l nominalizeze pe Sorin Grindeanu în vârful Guvernului: „Au demonstrat că au capacitatea să facă o coaliție majoritară”

Noroc neașteptat de Sfinții Constantin și Elena pentru șase zodii. Schimbări majore până în iunie

A primit prima treaptă clericală la 15 ani, fiind hirotonit diacon, la 18 ani a fost hirotonit preot, iar la 20 de ani de ani a fost ales episcop al cetăţii Iliric. Era o vârstă cumva nepotrivită cu marea responsabilitate pe care o presupunea aşezarea sa în scaunul episcopal. Dar Sfântul Elefterie era atât de înţelept şi de bine cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credinţă pe cei care întâmplător vorbeau cu tânărul ierarh.

Datorită vieţii şi a cuvântului său, Sfântul Elefterie a adus mulţime de popor la credinţa în Hristos, acest fapt îi va aduce însă prigoniri din partea autorităţilor romane. A fost prins şi adus la Roma din porunca împăratului Hadrian.

Era atât de blând şi de frumos chipul Sfântului Elefterie, iar cuvintele sale atât de calde şi de convingătoare încât numai câteva clipe au fost suficiente pentru a-l îmblânzi pe fiorosul comandant al gărzilor trimise să-l aresteze şi să îl ducă la Roma, atunci când acesta a intrat în biserica în care cuvânta.

La Roma, Sfântul Elefterie a ajuns de bună voie, urmat de cel care ar fi trebuit să îl ducă cu forţa.

Ajuns în faţa împăratului, i s-a propus să apostazieze de la credinţa creştină, altfel va fi supus la chinuri nesuferite.

Răspunsul Sfântului Elefterie a fost clar şi hotărât: „Eu mă lipesc de Domnul meu şi sunt unit pururea cu El şi Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile şi darurile tale pe care mi le făgăduieşti, cum şi muncile şi caznele cele înfricoşate şi cumplite cu care ne îngrozeşti, le socotesc ca pe nişte jucării şi săgeţi de copii; căci eu m-am lepădat de lume şi m-am răstignit, ca învăţătorul meu Pavel şi moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă şi veselie” („Vieţile Sfinţilor”).

A fost chinuit pentru a apostazia de la credinţa creştină. Suferind cu bărbăţie torturile la care a fost supus, l-a adus la credinţa creştină pe guvernatorul cetăţii, Coremon. Acestuia, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniţă a mers la un loc mai înalt aproape de cetate şi, prin faptele sale minunate, a convertit la creştinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins şi pentru că nici un chin la care a fost supus nu l-a vătămat, prin minune dumnezeiască, i-a fost tăiat capul. Aceiaşi moarte a primit şi mama sa, Antia, căreia, pe când se apleca să-i îmbrăţişeze trupul însângerat, i s-a tăiat capul.