CALENDAR ORTODOX 2018: Mare sărbătoare, de ce se lasă oalele cu gura-n jos sâmbătă. Cum scapi de boli şi atragi norocul

Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, şi Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Lazăr Zugravul

Greco-catolice
Sf. ep. Grigore Taumaturgul 

Romano-catolice
Ss. Elisabeta a Ungariei, călug.; Florin, pr. 

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 17 noiembrie.

Alte articole

Calendar ortodox 14 iulie 2025. Sărbătoare importantă, în prima zi din săptămână. Rugăciunea care te ajută când ai probleme

Calendar ortodox 13 iulie 2025. Mulți români își sărbătoresc ziua de nume. Rugăciunea care îți aducea pacea

Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut în cetatea Neocezareea din Pont, într-o familie păgână şi a primit o educaţie laică desăvârşită, studiind filosofia, retorica şi dreptul. Pentru a-şi desăvârşi studiile, a plecat împreună cu un prieten al său în Cezareea Palestinei, unde l-a întâlnit pe Origen (185-254), marele cărturar creştin al vremii, condamnat de Biserică pentru ereziile pe care le-a susţinut după aceea.

Pentru virtuţile lui alese, la întoarcerea în patrie, a fost hirotonit episcop al Neocezareei. Prin el, Dumnezeu a lucrat mulţime de fapte minunate, în special vindecări, motiv pentru care a fost numit „Taumaturgul”.

În timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşată de împăratul Diocleţian (284-305), Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creştini să fugă şi să se ascundă, ca nu cumva, înfricoşându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credinţă. 

A trecut la Domnul la adânci bătrâneţi, mulţumind Lui Dumnezeu pentru lucrarea atât de rodnică pe care a săvârşit-o în viaţă, aducând la credinţă mulţime de oameni 

POSTUL CRĂCIUNULUI. Dincolo de însemnătatea bisericească a postului Crăciunului, de această perioadă de 40 de zile dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului se leagă mai multe superstiţii.

Una dintre ele spune că în duminica dinaintea începerii postului, de Lăsatul Secului, în care toate familiile de creştini trebuie să petreacă împreună cu mâncăruri alese, toate resturile de la masă se strâng într-o faţă de masă, care este scuturată a doua zi spre răsărit, în timp ce se rosteşte incantaţia „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”. Superstiţiile spun că cine va respecta acest ritual nu va avea culturile stricate de păsări în anul ce vine.

POSTUL CRĂCIUNULUI este prilej de magie pentru fetele nemăritate, care încă nu şi-au găsit ursitul. Acestea  trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului  vor fierbe crupe fără sare, pe care apoi le vor pune pe masă pentru ca, seara, venind umbra ursitorului lor, pe cahlă, să aibă ce ospăta.

O altă superstiţie spune că, după Lăsatul Secului oalele în casă se aşează cu gura în jos, pentru a alunga paguba sau boala.

Vremea din postul Crăciunului este, spun bătrânii, un indiciu pentru cum va fi vremea în primăvara următoare. Dacă vremea nu este prea aspră, se spune că primăvara va aduce multe ploi.

În unele zone, există obiceiul „bătutul pernelor”: fetele nemăritate încearcă astfel să-şi îmblânzească soarta şi să-şi găsească peţitori. Este o vreme şi a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă şi o vară rodnică.

De Sfântul Matei, în 16 noiembrie, fetele din zona Haţegului merg la fântâna din mijlocul satului şi, la cântatul cocoşului, aprind o lumânare şi o pun pe margine. Se spune că, pentru care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma şi îi va arăta fetei chipul viitorului soţ. Tot acum, femeile lucrează până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.

Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.

În Bucovina, se spune că dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate.

POSTUL CRĂCIUNULUI: SUPERSTIŢII

Postul Crăciunului. La începutul postului se realizează și ofrandele rituale, dedicate, mai ales, păsărilor cerului.

Un vechi obicei ne spune că de Lăsatul Secului trebuie strânse toate oasele și resturile de mâncare într-o față de masă, iar a doua zi trebuie aruncate afară spre răsărit, spunându-se următoarele cuvinte: “Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite”. Acest obicei se practică deoarece se crede că vrăbiile, mai ales, nu vor strica ogoarele, scrie traditii-superstitii.ro.

În postul Crăciunului se realizează și practici de magie premaritală sau chiar practici oculare, astfel fetele nemăritate trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului  vor fierbe crupe fără sare. Aceste crupe după ce sunt fierte le vor pune pe masă pentru ca seara venind umbra ursitorului lor, pe cahlă, să aibă ce ospăta.

Totodată se obișnuiește ca la intrarea în postul Crăciunului, mai exact după Lăsatul Secului, toate oalele să fie puse cu gura în jos , pentru ca cei ai casei să fie feriți de orice pagubă sau boală.

O superstiție a postului Crăciunului ne spune că dacă în postul Crăciunului e vreme moale, atunci primăvara vor fi multe ploi.

În postul Crăciunului vor începe și șezătorile, unde femeile, dar și fetele tinere, se vor întâlni pentru lucru, în același timp combinând munca cu distracția, fiindcă în cadrul șezătorilor se vor derula și numeroase obiceiuri cu carater distractiv.

Postul Crăciunului este deosebit de important în religia ortodoxă, deoarece ne pregătește, pe noi creștinii, pentru primirea cum se cuvine a Mântuitorului Iisus. De asemenea, postul este de folos atât pentru suflet cât și pentru trup, fiindcă întărește trupul, pe de o parte, iar pe de altă parte, ușurează și curăță sufletul. Cu alte cuvinte: “Păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului”!