CALENDAR ORTODOX 2018: Marţi este sărbătorită „ruda Domnului”

Ortodoxe
Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Ier. Ignatie, patriarhul Constantinopolului

Greco-catolice
Sf. ap. Iacob, rudenia Domnului 

Romano-catolice
Sf. Ioan din Capistrano, pr. 

Sfântul Sfinţit Mucenic şi Apostol Iacob, ruda Domnului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 23 octombrie.

Alte articole

Calendar ortodox 15 martie 2026. Sărbătoare cu cruce roșie, sfinții care și-au dat viața pentru Hristos. Rugăciune puternică pentru izbăvire de boli și necazuri

Calendar ortodox martie 2026. Ce sărbători cu cruce roșie sunt în luna lui Mărţişor

Sfântul Iacov a fost fiul Sfântului şi Dreptului Iosif, care a primit-o în grijă de la preoţii Templului din Ierusalim pe Maica Domnului. Încă din tinereţe, Sfântul Iacov trăia o viaţă aspră, nu mânca nimic altceva decât pâine.

De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. Era îmbrăcat întotdeauna cu o haină aspră de păr şi toate nopţile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puţin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor.

Despre Iacob, care se numea fratele Domnului, se spune: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda şi Iosi. Mai avea şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu … Şi lui Iosif, ca unui bătrân înţelept, preoţii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire … De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif şi frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a vieţuit. Pentru aceea şi Iacov s-a numit fratele Domnului după trup” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Apostol Iacob a făcut parte din comunitatea creştină primară de la Ierusalim, fiind cel căruia i s-a arătat Iisus înviat, separat de ceilalţi apostoli „După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” (I Cor 15; 7).

A condus prima adunare a apostolilor, la Ierusalim, în anul 50. Sinodul apostolic s-a întrunit pentru a decide dacă cei convertiţi la creştinism dintre neamuri, alţii decât evreii, ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. În cadrul acestui sinod s-a hotărât neobligativitatea Legii Vechi a tăierii împrejur.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Iacob a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului şi a avut parte de o moarte martirică. Fariseii şi cărturarii evrei l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru înfricoşarea poporului, în faţa căruia Sfântul Iacob îl mărturisea pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca să se teamă şi să nu creadă cuvintele lui.