Ortodoxe
Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Ier. Ignatie, patriarhul Constantinopolului

Greco-catolice
Sf. ap. Iacob, rudenia Domnului 

Alte Articole

Stratul de zăpadă depăşeşte 8 metri pe Transfăgărăşan. ...

Polițist plecat cu nevasta „la produs” în Germania. ...

Angajări la primărie doar dacă ştii cum se bagă un elefant ...

Romano-catolice
Sf. Ioan din Capistrano, pr. 

Sfântul Sfinţit Mucenic şi Apostol Iacob, ruda Domnului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 23 octombrie.

Sfântul Iacov a fost fiul Sfântului şi Dreptului Iosif, care a primit-o în grijă de la preoţii Templului din Ierusalim pe Maica Domnului. Încă din tinereţe, Sfântul Iacov trăia o viaţă aspră, nu mânca nimic altceva decât pâine.

De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. Era îmbrăcat întotdeauna cu o haină aspră de păr şi toate nopţile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puţin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor.

Despre Iacob, care se numea fratele Domnului, se spune: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda şi Iosi. Mai avea şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu … Şi lui Iosif, ca unui bătrân înţelept, preoţii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire … De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif şi frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a vieţuit. Pentru aceea şi Iacov s-a numit fratele Domnului după trup” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Apostol Iacob a făcut parte din comunitatea creştină primară de la Ierusalim, fiind cel căruia i s-a arătat Iisus înviat, separat de ceilalţi apostoli „După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” (I Cor 15; 7).

A condus prima adunare a apostolilor, la Ierusalim, în anul 50. Sinodul apostolic s-a întrunit pentru a decide dacă cei convertiţi la creştinism dintre neamuri, alţii decât evreii, ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. În cadrul acestui sinod s-a hotărât neobligativitatea Legii Vechi a tăierii împrejur.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Iacob a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului şi a avut parte de o moarte martirică. Fariseii şi cărturarii evrei l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru înfricoşarea poporului, în faţa căruia Sfântul Iacob îl mărturisea pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca să se teamă şi să nu creadă cuvintele lui.