CALENDAR ORTODOX 2018: ce trebuie să facă toţi credincioşii după Ziua Crucii

Ortodoxe
Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului; Sf. Mare Mc. Nichita; Sf. Ier. Visarion, arhiepiscopul Larisei

Greco-catolice
Sf. m. Nichita Gotul; Sfânta Fecioară Maria Îndurerată 

Romano-catolice
Sf. Fecioară Maria Îndurerată 

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului, sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română la 15 septembrie, s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650-1653.

Alte articole

Primăvara vine cu surprize! Unde ninge începând de mâine, conform meteorologilor Accuweather

Grindeanu îl mitraliază pe Bolojan: „Au promis reformă. Au livrat recesiune! Au promis disciplină. Au livrat falimente! Au promis stabilitate. Au livrat o jumătate de milion de șomeri!”

Din scaunul mitropolitan s-a retras de bună voie la Mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: „Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”, potrivit http://mitropolia-banatului.ro.

În anul 1929 preotul Bizerea scria că „încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”.

Din anul 1782 s-a păstrat icoana Sfântului Iosif cel Nou, pictată de preotul Ştefan Bogoslovici, la cererea protopopului Jebelului, Ioan Şuboni, care a donat-o mănăstirii spre a fi aşezată deasupra mormântului.

La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş şi strămutarea moaştelor sale din biserica Mănăstirii Partoş în catedrala mitropolitană din Timişoara. Canonizarea solemnă a avut loc în zilele de 6-7 octombrie 1956, la Timişoara. De atunci şi până astăzi moaştele Sfântului Iosif odihnesc în dreapta pronaosului catedralei, în raclă din lemn de palisandru, tisă şi lămâi frumos sculptată.