Ortodoxe
Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân

Greco-catolice
Sf. ap. şi ev. Luca 

Alte Articole

Noi vouchere pentru românii care renunţă la maşinile mai ...

Alertă în Vrancea din cauza urşilor. Localnicii sunt disperaţi: ...

Protest la Palatul Cotroceni, anunţat de sindicaliştii Cartel ...

Romano-catolice
Sf. Luca, ev. 

Sfântul Luca este pomenit de patru ori pe parcursul anului bisericesc: la 18 octombrie, pe 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel şi Climent, la 20 iunie, când moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol și pe 4 ianuarie, cu soborul Celor Şaptezeci. La datele de pomenire și nu numai, pelerinii merg să se roage. Racla cu rămășițele pământești ale celui care încă mijlocește în fața Domnului pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor credincioșilor îi așteaptă. Moaștele sale sălășluiesc la Padova, în Italia, în biserica Santa Giustina. Acolo se mai află și una dintre icoanele Maicii Domnului pictate de Sfântul Luca.

Scrierile bisericești îl numesc sfântul, slăvitul şi întru-tot lăudatul Apostol şi Evanghelist Luca, însoţitorul Sfântului Apostol Pavel, numărat printre Cei Şaptezeci de Apostoli. Deși medic de profesie, este considerat fondatorul iconografiei. Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este deosebit. Este singurul care nu aparține poporului israelit. Și a zugrăvit, atât din condei, cât și în pictură, chipurile sfinte ale Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.

Se știe despre Sfântul Luca faptul că s-a născut în ținutul Antiohiei, pe teritoriul Siriei de azi. În regiunea cu populație vorbitoare de limbă greacă. A învățat carte și a devenit medic iscusit. A fost numit de Apostolul Pavel „doctorul iubit”. Cunoscând foarte bine și limbile altor popoare, a deprins și a propovăduit cu ușurință învățăturile creștine. A fost ucenic al Apostolilor. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. L-a slujit pe Domnul toată viața sa și că s-a stins în Grecia, la 84 de ani, după ce a pătimit mult în numele lui Hristos.

De la Sfântul a rămas istorisirea vieţii Mântuitorului, în cea de-a treia evanghelie, precum şi descrierea unor evenimente de după Înălţarea la cer. El a descris în detaliu chipul și înfățișarea lui Iisus, bunătatea Lui. Este singurul care vorbește despre naşterea lui Ioan Botezătorul, despre Fecioara Maria și vara ei, Elisabeta. Tot el a pictat în culori de ceară, pe lemn, pentru prima dată, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în braţe cu Pruncul, dar și chipurile Apostolilor Petru și Pavel.