CALENDAR ORTODOX 23 MARTIE 2019.Conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor Șapte Laude, ca și în unele cărți de cult, există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Cât privește pomenirea morților în Postul Mare, slujbele au loc în sâmbetele acestei perioade. Conform rânduielilor tipiconale din Triod (cartea de cult specifică acestei perioade) și structurii slujbelor din aceste sâmbete, numai sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt socotite ca zile de pomenire generală a morților, celelalte sâmbete din Postul Mare (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

Alte Articole

Pensii 2021. Planul mârşav al Coaliţiei de Guvernare: Şi ...

Misterul din spatele ținutelor purtate de Carmen Iohannis. Creatoarea ...

Vremea rea face primele victime. Doi bărbați din Teleorman ...

În practică, în toate sâmbetele din Postul Mare se fac pomeniri generale ale morților, cu excepția celei de a șaptea, credincioșii având obiceiul sărindarelor, adică al pomenirii morților pe perioada de 40 de zile cât durează postul, urmând ca încheierea acestor pomeniri să se facă nu sâmbăta, ci în Joia Patimilor, când în biserici săvârșim Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Până nu de mult, toate sâmbetele din Postul Mare erau trecute și în calendar ca zile de „pomenire a morților”. Din punct de vedere liturgic și tipiconal, sunt îndreptățite la această denumire numai sâmbetele a doua, a treia și a patra. Practica de parohie arată însă că pomenirea morților și în celelalte sâmbete este aproape îndătinată.

Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare nu este un lucru rău, deși nu este prevăzut de tipic, și ea se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.

De asemenea, parastasele din timpul Postului Mare se fac atât sâmbăta, cât și duminica, deoarece în aceste zile se săvârșește una dintre Liturghiile depline, fie a Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Sfântului Vasile cel Mare. Parastasul nu se face legat de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se săvârșește în zilele săptămânii din post.

Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 de ucenici ai lui

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Nicon şi cei 199 învăţăcei

Romano-catolice
Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep.

Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi cei o suta nouăzeci şi nouă de ucenici ai săi sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 23 martie.

Sfinţii Mucenici au trăit în prima jumătate a secolului al treilea după Hristos. Nicon era originar din Neapolis (Italia), soldat în armata romană, în vremea împăratului Deciu (249-251).

Calendar ortodox 2019. Zilele de sărbătoare cu cruce roşie în calendar. Când e Paştele şi când NU se fac nunţi

Învăţătură despre credinţă creştină ştia de la mama sa, care era creştină, dar Sfântul Botez l-a primit mai târziu. Aflat într-o luptă, Sfântul Nicon şi-a pierdut mare parte din tovarăşi, iar el se afla înconjurat de potrivnici, atunci şi-a adus aminte de sfatul mamei sale, a făcut semnul Sfintei Cruci şi l-a chemat în ajutor pe Hristos. Atunci a scăpat nevătămat din încercuire şi a început să se roage spre a fi botezat.

După botez, Sfântul Nicon a îmbrăcat şi haina monahală într-o mănăstire din insula Hios, care avea o obşte de 190 de călugări. A fost hirotonit episcop şi i s-a încredinţat conducerea mănăstirii.

Din Hios, Sfântul Nicon a plecat împreună cu toţi monahii de sub oblăduirea sa, în Sicilia, unde a reuşit să întemeieze o mănăstire într-un munte, cu viaţa deosebită. Întreaga obşte a fost arestată însă de guvernatorul ţinutului, Quintilian, şi toţi monahii au suferit martiriu, fiind torturaţi şi apoi decapitaţi (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”). 

Pomenirile morților se pot face în cadrul oricărei Sfinte Liturghii de peste an. Dar Biserica Ortodoxă a rânduit ca, în toate cele şase sâmbete din Postul Mare, să fie pomeniţi de către familii toţi cei care au trecut la cele veşnice. Ca orice rit bisericesc, parastasele postului se fac după o rânduială anume. În general, se plătesc la biserică sărindare. Adică pomelnice care urmează a fi citite în cadrul Sfintei Liturghii, timp de 40 de zile sau un an întreg. Pe lângă parastasele care se fac, de obicei, după înmormântare, la 3, 9, 40 de zile și apoi în fiecare an, până la 7 ani de la deces, există și alte zile de pomenire stabilite de Biserică. Dintre acestea, Parastasele Postului Mare sunt cele mai importante.

Denumirea de „parastas’ își are rădăcinile în limba greacă, unde „paristemi’ se traduce prin a se alătura, a fi apropiat cu cineva. Iar Parastasul este slujba cu ajutorul căreia ne alăturăm, prin rugăciune, celor adormiți, cerându-i lui Dumnezeu iertarea păcatelor lor. Din ritual sunt nelipsite prescura, coliva îndulcită cu miere, colacii, vinul, tămâia, untdelemnul și lumânările. Este bine de știut că pomenirile nu se fac pentru fală, nici pentru a concura posibilitățile materiale ale altora. Acestea se fac pentru sufletele celor dragi, motiv pentru care tot ce se dă de pomană trebuie împărțit la nevoiași, nu la prieteni, rude și cunoștințe. Potrivit scrierii Mărturisirea Credinţei Ortodoxe, „păcătoşii care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpaţi din iad prin rugăciunile şi milosteniile celor vii’.