Calendar ortodox 23 iunie 2025. Sfânta care vindecă multe boli şi te curăţă de păcate grele. Ce se sărbătoreşte înainte de Sânziene

Calendar ortodox 23 iunie 2025. Sfânta Muceniţă Agripina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 23 iunie.

Ortodoxe
Sf. Mc. Agripina; Sf. Sfinţit Mc. Aristocle preotul

Greco-catolice
Sf. m. Agripina

Romano-catolice
Sf. Iosif Cafasso, pr.

Alte articole

Calendar ortodox 24 iunie 2024. Sărbătoare mare, se deretică mormintele, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir

Calendar ortodox 23 iunie 2025. Sfânta Agripina s-a născut şi a crescut la Roma. A trăit în timpul împăratului Valerian (253-260) care, printr-un edict emis în anul 257, a dezlănţuit o nouă persecuţie împotriva creştinilor.

„Ea a suferit multe bătăi pentru dragostea mirelui său, Hristos. Astfel a fost bătută cu toiege şi a suferit sfărâmarea oaselor, a fost dezbrăcată de haine şi întinsă cu legături, din care a scăpat fiind dezlegată de îngerul Domnului”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfintele Vasa, Paula și Agatonica, femei creștine, și prietene ale Agripinei au luat trupul sfintei și l-au dus tocmai în Sicilia unde au îngropat-o cu cinstea cuvenită și au ridicat biserică. Când pământul Siciliei a primit sfintele sale moaște s-a izbăvit de agarienii care voiau să pună stăpânire pe insulă.

PROGNOZA METEO. Vreme tropicală în România, primul val puternic de caniculă din această vară aduce temperaturi sufocante toată săptămâna

La cinstitul ei mormânt s-a petrecut nenumărate minuni, mulți oameni s-au vindecat de bolile care-i chinuiau și cei ce veneau cu credință se curățau de păcat. Rugăciunile către Sfânta Agripina nu rămâneau fără răspuns și multe neputințe și-au găsit leacul în biserica ei.

La 23 iunie în calendarul ortodox 2025 mai sunt pomeniți:

• Sfintele Vasa, Paula și Agatonica;
  Sfinții Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie anagnostul;

Marţi, sărbătoare mare, se deretică mormintele, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir

Iar pentru că nu a crezut cuvintele Arhanghelului Gavriil, trimis de Dumnezeu să vestească naşterea unui fiu, preotul Zaharia a fost pedepsit prin neputinţa de a vorbi până la naşterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit numele pe care noul-născut urma să-l poarte.

Aflând de naşterea minunată a lui Ioan şi crezând că el ar putea fi Mesia, regele Irod a poruncit soldaţilor să îl caute şi să îl omoare. În acest timp, mama pruncului, Elisabeta, l-a luat şi a fugit, ascunzându-se în munţi, de cealaltă parte a Iordanului.

Negăsind copilul, au fost trimişi soldaţi la preotul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit răspuns, Sfântul Proroc Zaharia a fost ucis pe loc cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la templu, în Ierusalim.

„Atunci ucigaşii, pornindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis între biserică şi altar; iar sângele lui, care s-a vărsat pe marmură, s-a închegat şi s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod şi spre veşnica lui osândă” (Vieţile Sfinţilor).

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, şi-a dat sfârşitul în peştera unde ascunsese copilul.

Sfântul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a rămas în pustie până „în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80), când a început a predica pocăinţa către mulţimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul dintre prorocii Legii Vechi, acela care a unit Vechiul Testament cu Noul Testament, învrednicindu-se să boteze cu apă pe Iisus, Mesia cel aşteptat.

Biserica Ortodoxă are şase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, de la începutul anului bisericesc (1 septembrie), datele pentru pomenirea şi sărbătorirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul sunt: 23 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; 7 ianuarie – Soborul Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie – Bobotează -, 6 ianuarie); 24 februarie – Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; 25 mai – A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul; 24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică; 29 august – Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).

* Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava era originar din Trapezunt, Asia Mică, şi făcea comerţ împreună cu tatăl său cu cetăţile de pe malul Mării Negre. Într-una dintre călătoriile spre Cetatea Albă, a avut o dispută cu un neguţător veneţian care, din răzbunare, l-a minţit pe mai marele cetăţii că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul creştin i-a spus că nu are motive să-şi schimbe credinţa, ceea ce a declanşat furia eparhului mogol, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit cumplit şi omorât. După cumplite chinuri, Sfântului Ioan i-a fost tăiat capul în ziua de 2 iulie 1330.

În urma disputelor avute cu eparhul, creştinii din cetate au luat trupul lui Ioan şi l-au dus în procesiune în biserica Cetăţii Albe şi l-au depus acolo.

Este cruce roşie în calendar, se spală sau de Sânziene? Ce spune Biserica Ortodoxă

Vestea despre minunile care se săvârşeau la moaştele sale s-a răspândit în toată Moldova. Alexandru cel Bun (1400-1432) a reuşit aducerea moaştelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 iunie 1402, şi aşezarea lor în biserica Mirăuţilor, atunci catedrală mitropolitană.

La puţin timp, racla a fost îmbrăcată în argint, iar pătimirea Sfântului Ioan redată în 12 scene sculptate pe raclă.

După mai multe peregrinări (în Polonia şi la Viena), moaştelor Sfântului Ioan se află astăzi în biserica mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, care a redevenit ocrotitorul Moldovei, alături de Cuvioasa Parascheva.

„Sărbătoarea hramului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava are loc, prin tradiţie, la 24 iunie, având un profund caracter autohton ortodox. Miile de credincioşi, în frumosul port naţional, aduc spice de grâu, flori de câmp, crengi de tei şi de brad. Pelerinajul începe în dimineaţa zilei de 23 iunie, când Sfintele Moaşte sunt scoase din biserică şi depuse pe un baldachin în curtea mânăstirii. Credincioşii se închină cu evlavie, iar seara se face slujba privegherii, moaştele fiind vegheate toată noaptea.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, alături de cel al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, constituie unul din cele mai importante sărbători religioase ale românilor din ţinutul Moldovei” (doxologia.ro). (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996; doxologia.ro)

Calendar ortodox 24 iunie 2025. Este noaptea focurilor de vară de Sânziene

Calendar ortodox 24 iunie 2025. De Sânziene, tradiţia spune că “timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori, parfumate cu miros de Rai”.

Evenimentul este însoţit de o serie de credinţe populare interesante şi tradiţii legate de dragoste, sănătate, bunăstare şi fertilitate. Drăgaica este numele slav al sărbătorii de Sânziene şi se întâlneşte în Muntenia şi Oltenia.

Sărbătoarea este una cu totul specială şi ţine o noapte şi o zi, iar noaptea de Sânziene (23-24 iunie) este una magică, este noaptea focurilor de vară, fiindcă “este vară în cer şi vară pe pământ, este vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei şi al vieţii plenare”.

Atunci se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Pentru aceasta se fac practici de pomenire a morților numite Moșii de Sânziene, când se deretică mormintele, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir.

Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Gallium mollugo — după culoarea galbenă sau albă), frumos mirositoare, care înflorește în preajma solstițiului de vară, în perioada pârguirii cerealelor, are numeroase întrebuințări în medicină și cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat anume proprietăți mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoarei zilei Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

Pentru a avea eficiența scontată trebuie culeasă după un anume ritual și anume: florile în zorii zilei Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, în timp ce tulpina și semințele, toamna.

Dacă sunt culese corespunzător, proprietățile lor sunt miraculoase: întăresc copiii debili și limfatici, dacă se pun în apa lor de scaldă; vindecă frigurile; puse în rachiu vindecă vătămăturile; roua căzută pe flori în noaptea de Sfântul Ioan Botezătorul este leac sigur pentru bolile de ochi și piele.

Sânzienele sunt flori de câmp, galbene-aurii, cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, cu miros puternic de fân şi a miere.

La cea mai mică atingere, din ele se scutură o ploaie fină de aur, pentru că tradiţia spune că ele sunt florile solstiţiului de vară, iubitoare de soare, iar viaţa lor este scurtă, de numai două-trei săptămâni, atâta vreme cât astrul zilei se află în plină putere.

În traditia populară, Sânzienele sunt şi nişte făpturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, făpturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefăcătoare.

Această denumire a lor este adesea cauza pentru care sunt confundate cu Ielele, Măiastrele sau Vântoasele, care, de regulă, sunt zâne rele.

Părerile specialiştilor, dar şi ale ţăranilor, sunt extrem de amestecate când este vorba despre Sânziene.

Este o certitudine că ele sunt diferite de Iele, pentru că au, în general, însuşiri bune: fuioare de vânt uşoare în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează sub razele lunii (astrul celor născuţi în această zi) prin grădini, mutându-se de la un loc la altul, cântând pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Pentru că sunt din altă lume şi sunt atât de frumoase, „cine le vede nu le crede şi cine le-aude nu le răspunde”.

Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru că începând de pe 24 iunie, cucul amuţeşte, pleacă în munte şi se transformă în uliu, răzbunându-se pe toate celelalte păsări cântătoare.

„Atunci va şti femeia gândul bărbatului, când va şti ziua când pleacă cucul”, se mai spune în tradiţie despre această zi.

Din spicele de grâu și alte șapte plante diferite cum ar fi: pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie și neapărat florile de Sânziană, fetele tinere împletesc cununi (semnul cercului).

Purtate pe cap de o fecioară, aceasta reprezenta zeița agrară în dansul denumit Jocul Drăgaicei, care se execută ritual de către fete tinere la această serbare florală, cu caracter câmpenesc.

Până în anul următor, cununile sunt agățate la ușa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor, cu semnificația de a apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice, de stihiile naturii — grindină, inundație, furtună etc.

Aceste cununi mai au rolul de a ghici viitorul, ursita.

Ele sunt aruncate pe casă sau șură și în funcție de felul în care rămân pe acoperiș, atârnate de hornul casei sau cad jos, anul care va urma va fi bun sau rău, tinerii se vor căsători cu omul iubit sau nu, recolta va fi bună sau proastă, locuitorii casei sănătoși sau bolnavi, vor avea noroc sau ghinion, etc.

În credința populară, floarea de Sânziană are nenumărate proprietăți magice:

• dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea premergătoare Sânzienelor, își va visa cu siguranță ursitul; pentru femeia căsătorită, rețeta nu mai este valabilă, în schimb se recomandă să se înfășoare cu florile respective în jurul mijlocului pentru a nu avea dureri de mijloc la seceriș;
• dacă își pun în păr sau în sân floarea cu pricina, atât fetele cât și femeile devin mai atrăgătoare și mai drăgăstoase;
• dacă se tăvălesc la ivirea zorilor prin roua căzută pe Sânziene, sau se spală în apă curgătoare devin mai frumoase.

În același timp floarea de Sânziană este un reper caledaristic agrar. Dacă înflorește înainte de Sfântul Ioan Proroc Botezătorul, înseamnă că vegetația plantelor este prea avansată. După ce înflorește Sânzâiana, începe cositul.