Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu

Greco-catolice
Sf. cuv. Procopie Decapolitul

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Traian Băsescu, despre momentul în care România a pierdut ...

Romano-catolice
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.

Sfântul Cuvios Mărturisito Procopie, pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 februarie, a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741), în timpul prigoanei iconoclaste (mişcarea iconoclastă – împotriva icoanelor).

Monah în ţinutul său natal, Decapole, şi iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemniţat şi supus la chinuri.

După moartea împăratului iconoclast Leon IV (775-780) cei întemniţaţi pentru dreapta credinţă fiind eliberaţi, Sfântul Procopie s-a întors la mănăstire, unde a rămas până la moarte.

Sfântul Cuvios Talaleu Mărturisitorul s-a născut în Cilicia. A intrat din tinereţe în Mănăstirea „Sfântul Sava” din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde pe un loc necurat pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi şi-a ridicat o chilie. Era atât de strâmtă această chilie, căci nu o construise după măsura staturii sale, încât nu putea să stea altfel decât cu capul plecat la genunchi, o închisoare de bună voie aşa cum o considera Sfântul Talaleu, prin care voia să-şi răscumpere multele păcate pe care spunea că le are.

Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârşirii minunilor. Tămăduia toate bolile şi neputinţele, nu numai la oameni, ci şi la animale. Pentru aceasta, mulţi locuitori din satele din jur veneau la el pentru tămăduiri şi mulţi închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu.

Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiştea idolească (templu sau altar dedicat zeităţilor antice) din hotarele cetăţii Gavaliei şi a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinţilor Mucenici.

„Despre acest cuvios, Sfântul Sofronie al Ierusalimului, în Limonar scrie astfel: Ava Petru, preotul lavrei Sfântului Sava, ne-a spus nouă despre Talaleu Cilicianul că a petrecut 70 de ani în chipul monahicesc, neîncetând din plângere niciodată şi zicea către toţi totdeauna: ‘Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraţilor, spre pocăinţă şi, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebaţi de dânsa'”.

Superstiţii în Săptămâna Albă

Superstitiile spun ca pe sfoara ramasa de la “batutul alvitei” se fac din loc in loc atatea noduri cati membri are familia, apoi i se da foc.

Superstitia spune ca ultimul nod inaintea caruia se stinge sfoara desemneaza pe cel mai norocos membru al familiei in acel an.

Pentru a avea spor la bucate si in gospodarie, dar si pentru “hranirea” mortilor, se pune pe pervaz, intr-o farfurie, o felie de paine, un pahar cu vin, sare si placinta cu branza care se lasa acolo pana-n seara duminicii respective.

O alta superstitie din Saptamana Alba este ca gospodinele sa aseze oalele si cratitele numai cu gura in jos, pentru a fi ferite de paguba.