Ortodoxe
Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, şi Ştefan, făcătorul de minuni

Greco-catolice
Sf. cuv. Ştefan Taumaturgul, Sf. cuv. Ilarion cel Nou

Alte Articole

Reacția acidă a lui Victor Ciutacu la adresa persoanelor care ...

IGPR recomandă bucureştenilor care se întorc de pe Valea Prahovei ...

Manifestație de amploare în Ploiești. Protestatarii se îndreaptă ...

Romano-catolice
Fer. Renata, m.

Sfântul Cuvios Ilarion este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 martie.

A trăit în vremea lui Leon Isaurul (717-741) şi a fiului său Constantin Copronim (741-775), împăraţi iconoclaşti. Unele surse dau ca perioadă a vieţii Sfântului Ilarion timpul când la conducerea Imperiului se afla un alt împărat iconoclast Leon Armeanul (813-820).

Sfântul Ilarion a fost hirotonit preot şi ales egumen al Mănăstirii Pelechit, aflată aproape de Hellespont (în prezent Strâmtoarea Dardanele). În timpul tulburărilor iconoclaste, călugării acestei mănăstiri au fost torturaţi, după ce li s-au incendiat chiliile, iar 42 dintre ei, între care şi Sfântul Cuvios Ilarion, au fost duşi şi închişi într-o baie veche la marginea Efesului. A murit în acea temniţă, în timpul chinurilor de moarte la care au fost supuşi monahii închişi, mărturisind dreapta credinţă.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, care a fost stareţ la Mănăstirea Triglia (lângă Constantinopol).

În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), Sfântul Cuvios Ştefan a fost chemat de împărat şi obligat să renunţe la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane. S-a împotrivit şi pentru aceasta a fost supus la chinuri şi apoi exilat. A trecut la cele veşnice în exil. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

Obiceiuri din bătrâni

Data de 28 martie este cunoscută în popor sub denumirea de „Sulița pe cer’. Denumirea vine de la străvechea unitate de măsură a timpului zilei, care ar putea fi echivalată, în zilele noastre, cu o jumătate de oră. Aceasta estimează urcarea și coborârea soarelui pe cer, de unde și numele de suliță. Se aprecia atunci că zilele de vară ar fi avut 18 sulițe, 9 de la răsărit până la miezul zilei și 9 până la apus.

Pe de altă parte, la 30 martie, este Ziua Brândușei, despre care se spune că nu ar fi o simplă floare. Legenda zice că ar fi vorba despre două surori frumoase, alungate din casă de mama vitregă, una primăvara devreme, alta toamna târziu. Dumnezeu le-a preschimbat în flori. Brândușa de primăvară e floarea viilor, iar cea de toamnă e a morților. Iar cine poate să strângă aceste flori minunate, atât primăvara, cât și toamna, să le împreuneze într-o cunună, apoi să o arunce pe un râu, va fi iertat de păcate în fața lui Dumnezeu.