Ortodoxe: Sfinții Zenovie și Zenovia
Greco-catolice: Sf. m. Zenovie și sora sa Zenovia
Romano-catolice: Sf. Gerard de Potenza, ep.
Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia au fost doi frați care au trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului păgân Dioclețian (284–305). Originari din cetatea Egeea, în provincia Cilicia, cei doi proveneau dintr-o familie creștină bogată. Din dragoste pentru Hristos și din dorința de a urma Evanghelia, Zenovie și Zenovia au decis să împartă întreaga lor avere săracilor.
Datorită vieții sale pline de evlavie și dăruire, Zenovie a fost ales episcop al cetății Egeea. Dumnezeu i-a dăruit darul de a vindeca bolile și suferințele celor care veneau la el cu credință.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, episcopul Zenovie a fost arestat și adus înaintea prefectului Lysias. Acesta i-a cerut să renunțe la credința creștină și să aducă jertfe zeilor păgâni. A refuzat ferm, deși știa că refuzul său îi va aduce moartea.
„Tot moarte înseamnă și viața fără Hristos”, ar fi spus Zenovie înainte de a fi supus la chinuri.
În fața judecătorului a apărut și sora sa, Zenovia, care a cerut să împărtășească aceeași soartă cu fratele ei.
„Vreau să beau și eu paharul pe care îl bea fratele meu, ca să dobândesc cununa vieții”, a mărturisit aceasta.
Cei doi au fost aruncați în foc și în păcură clocotită, însă, potrivit tradiției, au rămas nevătămați. În cele din urmă, li s-au tăiat capetele, primind cununa muceniciei, scrie crestinortodox.ro
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântare să înălţăm, popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel, care cânta cântare de biruinţă şi grăia: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bine primit şi ca un mucenic prea bun, Sfinte Zenovie de trei ori fericite, apără de smintelile vieţii pe cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta cea purtătoare de lumină.
Luminându-te, înţelepte, cu Strălucirea Luminii Celei în Trei Luminători, ai risipit întunericul defăimărilor păgânilor, luminând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă.
Arătându-te cărbune înţelegător, aprins de Focul Dumnezeiescului Duh, ai aprins inimile tuturor către Dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule şi ai ars toată înşelăciunea. Bucură-te, Locaşul cel Preasfânt, Lâna cea cu Rouă Dumnezeiască, Fântână Pecetluită a Râului Celui Nemuritor; păzeşte turma ta, Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului. Amin