Ortodoxe
Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi sora sa, Iuliana

Greco-catolice
Sf. cuv. Gherasim de la Iordan

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

EXCLUSIV | Daniel Baciu, anunțul momentului pentru pensionari, ...

Pandișpan ca la bunica acasă! Rețeta veche pe care o știu ...

Romano-catolice
Sf. Cazimir, rege; Fer. Ioan-Anton Farina, ep.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 martie.

S-a născut în Licia (Asia Mică) din părinţi creştini, primind o foarte bună educaţie. A intrat de tânăr în monahism, retrăgându-se în pustiul Tebaidei din Egipt.

După o vreme, s-a întors în Palestina, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), şi s-a sălăşluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a întemeiat o mănăstire, într-un loc retras lângă Iordan.

În mănăstirea sa, monahii se rugau în chiliile lor primele cinci zile din săptămână, iar sâmbăta şi duminica participau la sfintele slujbe şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Se îmbinau astfel cele două moduri de vieţuire monahală, cenobitic (obşte) şi idioritmic (de sine), specifice comunităţilor monahale din pustia Egiptului.

Pentru curăţenia vieţii sale, Sfântul Cuvios Gherasim era ascultat şi de animalele sălbatice. Un leu, pe care l-a îngrijit şi l-a vindecat, scoţându-i un ghimpe din picior, îl asculta şi-l însoţea întotdeauna.

După sfârşitul Sfântului Gherasim, leul, care nu se afla atunci în lavră, a fost dus de monahi la mormântul stareţului, căci acesta răcnea cumplit în timp ce-l căuta prin mănăstire pe stăpânul său. Şi deasupra mormântului, leul a murit de durere.

„Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai”.

Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana, fraţi, care au pătimit în timpul împăratului Aurelian (270-275). Când împăratul a trecut prin oraşul Ptolemaida din Fenicia (Liban), Pavel s-a însemnat cu Sfânta Cruce pe frunte. Văzându-l, împăratul a cerut să fie prins şi închis.

Iuliana i-a luat apărarea fratelui ei şi a suferit alături de Pavel o moarte în chinuri. Datorită credinţei celor doi fraţi, împreună cu ei au suferit moarte martirică şi ostaşii Codrat, Acachie şi Stratonic, care după ce au văzut şi auzit în timpul pătimirilor celor doi mucenici au mărturisit că Hristos este Dumnezeu. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)