CALENDAR ORTODOX 6 DECEMBRIE 2019. Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut într-o familie de oameni dreptcredicioşi şi bogaţi, de neam bun. Pe tatăl său îl chema Teofan iar pe mama sa o chema Nona şi locuiau în zona Lichiei în cetatea Patara. I-au pus numele de Nicoale care se poate traduce ca “biruitor de popor” şi s-a dovedit a fi biruitor al răutăţii. A fost singurul fiu al lui Nona, ea mărturisind că nu ar fi putut naşte un alt copil care să se asemene cu Nicolae. El a început a face minuni dinainte de a începe să sugă şi a învăţat a posti înainte să înveţe să mănânce. Pe măsură ce creştea copilul Nicolae creştea în el şi înţelegerea şi obiceiurile bune. Fericitul Nicolae avea un unchi episcop, cu acelaşi nume ca şi el, care l-a luat sub aripa lui ocrotitoare, să-i slujească lui Dumnezeu, iar tânărul, care avea înţelepciunea pe care numai un bătrân o poate avea, a urcat pas cu pas treptele preoţiei, a adăugat osteneală la osteneală, s-a rugat neîncetat şi şi-a petrecut viaţa în post trăind precum trăiesc îngerii. Când părinţii lui au trecut la cele veşnice, el a împărţit tot ce moştenise săracilor deoarece nu-l interesa bogăţiile şi nici nu dorea să agonisească ci dorea doar unirea cu Dumnezeu.

Multe minuni a făcut Sfântul Nicolae în viaţa sa, atât de multe încât nici măcar nu se pot strânge toate într-o carte şi prin nevoinţele şi felul lui de a trăi îşi insufla enoriaşii să fie asemenea lui. Era fără răutate, blând şi iertător şi se ferea de îngâmfare prin smerenie. Hainele îi erau dintre cele mai simple iar de mâncat mânca doar o dată pe zi, numai seara. Avea uşa deschisă pentru toată lumea şi cine venea la el primea ce căuta. Când a murit Ioan, arhiepiscopul Mirelor, Nicolae a fost ales să-i ia locul. În vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian l-a ajuns şi pe el mâna lungă a prigonitorilor suferind alături de alţi creştini torturi şi închisoare în temniţele păgânilor, dar pe cei care erau alături de el îi hrănea din cuvântul lui Dumnezeu şi le dădea să bea din apele dulci ale credinţei. Apoi Constantin cel Mare a trimfat în imperiu şi a dăruit pace creştinilor aşa cum soarele se arată după furtună.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Sfântul Ierarh Nicolae a risipit templele idoleşti ş a curăţat poporul de ispitele diavoleşti. A fost în soborul celor 318 de sfinţi părinţi care s-au adunat pentru a lupta cu erezia lui Arie şi a arătat dogmele credinţei adevărate şi le-a făcut cunoscute tuturor. Unii răuvoitori povestesc că nu l-ar fi ruşinat pe Arie doar cu cuvântul ci şi cu fapta, dar cine îi cunoaşte blândeţea şi bunătatea ştie că nu poate fi adevărat şi sunt doar vorbe născute de răuvoitori. Sfântul Nicolae multe minuni a făcut, pe mulţi i-a ajutat sau i-a salvat din necaz. Este unul din făcătorii minuni pe care-l ştie tot Apusul şi Răsăritul, şi toţi creştinii au auzit de minunile lui.

Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie, supranumit şi “Făcătorul de minuni”, patron al Greciei şi al altor oraşe din Apusul Europei, este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii. Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București păstrează mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazu.

Sfântul Nicolae. Cei mai mulți creștini care au venit deja să se reculeagă în fața raclei știu povestea Sfântului Nicolae, așa cum a fost ea reținută în izvoarele ortodoxe. Nicolae a fost un creștin prigonit și închis pentru credință. Ideea de dărnicie vine din povestea a trei fete sărmane, care nu se puteau mărita, pentru că nu aveau zestre. Nicolae le-a dat trei pungi cu galbeni, ca să nu cadă în păcatul desfrâului.

Sfântul Nicolae. Sunt peste 400 de ani de când Mihai Viteazul ar fi adus de la Bari mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, la care vin pelerinii. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române spun că a fost un dar din partea italienilor, pentru luptele duse de domnitorul nostru. Lucrările de renovare a Bisericii Sf. Gheorghe Nou au scos la iveală un document lăsat în 1599 chiar de Mihai Viteazul. O inscripție cu litere chirilice, pusă lângă caseta de aur în care au fost ferecate moaștele, conform realitateavalceana.ro.

Numele lui este sinonim cu dărnicia şi compasiunea, dar şi cu darurile aduse copiilor

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini devotaţi. Crescut în spiritul poveţei creştine “să împarţi averea săracilor”, Sfântul Nicolae şi-a dat întreaga moştenire pentru a-i ajuta pe nevoiaşi.

Sfântul Nicolae, mare apărător al ortodoxiei

Sfântul Nicolae. La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Originea obiceiului de a da o nuia celor neascultători

Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment. Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că Sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Nicolae, protectorul celor săraci

Sfântul Nicolae a ştiut că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. De numele Sfântului sunt legate mai multe poveşti creştine, printre care şi aceea potrivit căreia acesta ar fi oferit, în secret, diferite bunuri materiale fiicelor unui om sărac, aflate în pericol de a ajunge sclave pentru că nu aveau o zestre suficientă pentru a-şi găsi un soţ.

Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecaţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume. Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar, din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Sfântul Nicolae, în tradiţia românească

În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie, păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură. Este iscoada a diavolului, stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.

“Minunile săvârşite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâţi de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea, Sf. Nicolae a fost ales că ocrotitor al copiilor, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar etc. Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care îşi pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte şi le-a aruncat pe fereastră trei saci de aur, pe care să îi aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să se prostitueze”, a explicat părintele Bogdan Teleanu de la Patriarhia Romană.

Sfântul Nicolae a salvat de la moarte trei bărbaţi condamnaţi pe nedrept

Istoria vieţii Sfântul Nicolae vorbeşte şi despre o altă minune şi anume că a izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe Sfânt în ajutor, i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia.

Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului. Pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit că bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte, a adăugat părintele Bogdan.

Menţionat de Dante, în “Divina Comedie”

Potrivit preotului, cea mai cunoscută dintre istorisirile legate de Sfântul Nicolae este menţionată şi de Dante Alighieri în “Divina Comedie” – “Purgatoriul”. Apoi, în 1809, Washington Irving (autorul “Povestirilor din cavernă adormită”) a scris despre Sinterklaas în “O istorie a New York-ului”. Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omuleţ rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanţi pe genunchi şi o pălărie cu boruri mari, care călătorea pe spatele unui cal, în seara de Sfântul Nicolae.

Părintele Bogdan Teleanu a mai spus că, drept urmare a gestului de bunăvoinţă al Sfântului Nicolae manifestat faţă de fetele bogatului sărăcit, cadoul a fost cel care s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sf. Nicolae şi a Naşterii Domnului.

De Sfântul Nicolae copiii primesc dulciuri în ghetuţe şi brad

Sfântul Nicolae. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă galoşii, bocancii sau bradul cu dulciuri, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă. În unele zone, copii îi lasa moşului apă şi morcovi pentru calul său.

Sfântul Nicolae. În colindele româneşti, cântate în plină iarnă, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că Sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa flori albe.

Nuieluşele de măr care înfloresc de Sfântul Nicolae, semn că greşelile au fost iertate

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru că acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spun tradiţiile populare. Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi mai răspândite. Numele este format din cuvintele greceşti nike – victorie, biruinţa şi laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

Tradiţii occidentale de Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Astfel, în Germania, Franţa şi Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor şi săracilor. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae.

Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte cu un însoţitor care îl ajuta. În Olanda, episcopul călătoreşte pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter.

În Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un însoţitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiţi cu lovituri de nuia.

Sfântul Nicolae. La creştinii din Ghana, moşul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawaii, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.