Ortodoxe: Sfânta Teodora de la Sihla
Greco-catolice: Sf. cuv. m. Dometie Persul
Romano-catolice: Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr.
Cuvioasa Teodora de la Sihla a fost fiica lui Ștefan Joldea, un comandant de artilerie la Cetatea Neamțului. S-a căsătorit de tânără cu Elefterie, însă la scurt timp după nuntă, cei doi au ales să îmbrățișeze viața monahală.
Teodora a devenit ucenica egumenei de la Schitul Vărzărești, din județul Vrancea. În contextul pericolelor generate de incursiunile otomane, obștea mănăstirii s-a retras în Munții Buzăului, unde Sfânta Teodora a petrecut zece ani în nevoință.
Ulterior, s-a stabilit în Munții Neamțului, fiind călăuzită de ieroschimonahul Pavel, duhovnic al Sihăstriei Neamț. Acesta a condus-o în zona Sihlei, unde a fost găsit un bordei părăsit. Aici, Cuvioasa Teodora a dus o viață de pustnicie, marcată de post, rugăciune și izolare. Mai târziu, s-a mutat într-o peșteră din apropiere, unde supraviețuia cu fructe de pădure și plante din pădure, precum „iarbă dulce”.
Sfânta a săvârșit nenumărate minuni de-a lungul vieții, dar și după trecerea la cele veșnice. Se spune că păsările luau firimituri de pâine din trapeza mănăstirii și le duceau spre munți, la sihăstria Teodorei. Doi frați monahi au mărturisit că au văzut-o învăluită într-o lumină neobișnuită.
Cuvioasa le-a spus că simte apropierea sfârșitului și că s-a rugat ca Dumnezeu să-i trimită un preot pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Dorința i-a fost împlinită, iar după spovedanie și împărtășire, și-a ridicat privirea spre cer și a trecut la cele veșnice, potrivit crestinortodox.ro
Trupul ei a rămas în peșteră până în jurul anului 1830. Familia domnitorului Mihail Sturza, care a contribuit la refacerea Schitului Sihla, a așezat sfintele moaște într-o raclă, spre închinare. Ulterior, acestea au fost mutate la biserica ridicată de familia Sturza pe moșia de la Miclăușeni, în județul Iași. În anul 1856, în timpul ocupației ruse, moaștele Cuvioasei Teodora au fost transferate la Lavra Pecerska din Kiev, unde se află și în prezent.
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
Citeste si RUGĂCIUNEA care aduce LINIȘTE și SPALĂ păcatul. Cuvintele care ÎNALȚĂ sufletul și CURĂȚĂ mintea
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!