Ortodoxe: Sfânta Teodora de la Sihla
Greco-catolice: Sf. cuv. m. Dometie Persul
Romano-catolice: Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr.
Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a născut într-o familie de seamă, fiind fiica lui Ștefan Joldea, comandant de artilerie la Cetatea Neamțului. Deși s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu Elefterie, cei doi soți au decis, de comun acord, să se retragă la mănăstire.
Teodora a intrat în obștea Schitului Vărzărești, unde a fost ucenica egumenei. În timpul invaziilor otomane, maicile au fost nevoite să părăsească așezământul și s-au refugiat în Munții Buzăului. Acolo, Teodora a petrecut aproape zece ani în rugăciune, post și nevoință.
Mai târziu, îndrumată de ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei Neamț, Cuvioasa Teodora s-a retras în Munții Neamțului. Acesta a condus-o în ținutul Sihlei, unde a găsit un bordei părăsit. A trăit în deplină singurătate mulți ani, dedicându-se rugăciunii și ascezei. Ulterior, s-a mutat într-o peșteră din apropiere, unde se hrănea doar cu fructe de pădure și plante sălbatice, între care și așa-numita „iarbă dulce”.
A făcut numeroase minuni atât în timpul vieții, cât și după trecerea la cele veșnice. Potrivit relatărilor, păsările luau firimituri de pâine din trapeza mănăstirii și le duceau până la locul unde se nevoia sfânta. De asemenea, doi monahi au mărturisit că au văzut-o înconjurată de o lumină cerească.
Înainte să plece din această viață, Cuvioasa Teodora le-a spus celor care au descoperit-o că simte apropierea morții și că s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Rugăciunea i-a fost ascultată. După ce s-a spovedit și s-a împărtășit, și-a înălțat privirea spre cer și a trecut în pace la cele veșnice, potrivit crestinortodox.ro
Trupul ei a rămas în peșteră până în jurul anului 1830. Familia domnitorului Mihail Sturza a așezat sfintele moaște într-o raclă, spre închinare. Ulterior, acestea au fost mutate la biserica ridicată de familia Sturza pe moșia de la Miclăușeni, în județul Iași. În anul 1856, în timpul ocupației ruse, moaștele Cuvioasei Teodora au fost transferate la Lavra Pecerska din Kiev, unde se află și azi.
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!