CALENDAR ORTODOX: „Lepădaţi-vă de credinţa voastră, că de nu…”. Ce sfinţi pomenim astăzi

CALENDAR ORTODOX: Sfinţii 20.000 de mucenici arşi în Nicomidia au pătimit în anul 287, pe când în Nicomidia păstorea episcopul Chiril. Pătimirea a început cu botezarea unei fecioare pe nume Doamna. Aceasta era preoteasă slujitoare a idolilor din palatul împăratului Maximian (285-305). Aflându-se că tânăra s-a creştinat şi a împărţit averea sa săracilor, episcopul Antim, urmaşul lui Chiril, i-a găsit o mănăstire de maici ca să se ascundă. Într-o zi de sărbătoare creştină, împăratul Maximian a intrat în Episcopia de Nicomidia căutându-l pe Antim, însă nu l-a găsit. În biserică fiind foarte multă lume, împăratul s-a întors către cei de faţă şi le-a zis: „Lepădaţi-vă de credinţa voastră, că de nu veţi asculta, voi arde lăcaşul acesta cu voi toţi”. La această cerere a împăratului, preotul Glicherie a răspuns fără frică: „Nici darurile tale nu le poftim, nici de îngrozirile tale nu ne temem, fiindcă avem arme de sus de la Împăratul a toate şi nădăjduim că stându-ţi împotrivă vom dobândi o minunată biruinţă, că fiind bătuţi de tine, noi biruim”. Glicherie a fost supus chinurilor şi în cele din urmă martirizat în afara oraşului. Împăratul Maximian, observând că în convoiul preoţilor păgâni nu se află nici Indis şi nici Doamna, a poruncit să fie căutaţi şi aduşi înaintea sa. Pe Indis l-au adus imediat şi l-au întemniţat. Aflând că tânăra Doamna se află în mănăstire, stareţa Agatie a tuns-o, a îmbrăcat-o bărbăteşte şi i-a poruncit să se ascundă în munţi, printre alţi creştini. În astfel de împrejurări a început sărbătoarea Naşterii Domnului. Creştinii nu au ţinut cont de asupririle persecutorilor şi s-au strâns în biserică, au închis uşile şi au început să se roage. Ostaşii lui Maximian au pus lemne în jurul bisericii şi au dat foc. Creştinii care încă se mai aflau afară au fost şi ei aruncaţi în foc. Împăratul credea că scăpase de toţi creştinii din Nicomidia. Episcopul Antim le trimitea scrisori dregătorilor Dorotei şi Indis, care se aflau în temniţă. Auzind fecioara Doamna toate acestea, şi-a părăsit peştera în care stătea ascunsă şi s-a dus la ţărmul mării şi i-a îngropat cu ajutorul unor creştini din cetate. Aflând împăratul că un tânăr stă tot timpul lângă mormintele creştineşti de lângă zidurile oraşului, a poruncit să fie omorât şi acesta. Astfel, a primit moarte martirică fecioara Doamna, şi mai târziu şi episcopul Antim.