Detaliile acestui studiu, prezentate pe larg în numărul de luni al revistei Physical Review Letters, pot oferi noi date despre inelele de radiaţii care se formează în jurul planetelor, fie că este vorba de planete telurice, aşa cum este Pământul, fie că este vorba de uriaşi gazoşi aşa cum sunt Jupiter, Saturn, Uranus sau Neptun. De asemenea, informaţiile prezentate în acest studiu pot oferi o nouă perspectivă şi asupra comportamentului Soarelui în timpul erupţiilor solare, dar şi asupra unor corpuri din afara sistemului nostru solar – aşa cum sunt zonele în care se formează noi stele, stele neutronice şi quasarii, scrie Agerpres.

După ce oamenii au început explorarea spaţiului cosmic, una dintre primele descoperiri de importanţă majoră a fost cea privind centurile de radiaţii Van Allen (1958), zone caracterizate de prezenţa unor particule de înaltă energie care evoluează în câmpul magnetic terestru.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Aceste centuri sunt formate, în termeni generali, din două inele: un inel intern ce cuprinde atât electroni de energie înaltă dar şi ioni pozitivi puternic energizaţi, care rămân stabili în intensitate de-a lungul unor perioade de timp de ordinul zecilor de ani; precum şi un inel extern compus în mare parte din electroni de energie ridicată a căror intensitate variază în interval de timp de ordinul orelor şi zilelor, în special în urma influenţei exercitate de vântul solar.

Nivelul uriaş al radiaţiilor generate în centurile Van Allen poate reprezenta o ameninţare serioasă pentru sateliţi. Pentru a afla mai multe despre aceste centuri, NASA a lansat două sonde gemene, sondele Van Allen, în vara anului 2012. Aceşti sateliţi sunt dotaţi cu o serie de senzori pentru o analiză de detaliu a plasmei, a particulelor puternic energizate şi a câmpurilor magnetice înregistrate în aceste centuri.

Folosind cele două sonde Van Allen oamenii de ştiinţă au identificat particule care apar şi dispar din existenţă în centura exterioară, particule care ar putea explica prezenţa în această zonă a electronilor cu încărcătură energetică ridicată.

Structurile în chestiune sunt cunoscute drept structuri cu „straturi duble”. Ele sunt constituite dintr-o pereche de straturi paralele de particule cu sarcină electrică opusă, care se deplasează de-a lungul câmpului magnetic terestru. Cele două sonde au detectat numere uriaşe de structuri cu straturi duble în centura exterioară – peste 7.000 în interval de timp de 1 minut, fiecare dintre ele durând doar câteva secunde.

Cele două straturi au fost descoperite „oarecum din greşeală în timp ce sondele Van Allen treceau prin această regiune din spaţiu, reuşind să captureze o singură imagine’, a precizat coordonatorul acestui studiu, Forrest Mozer, fizician la Universitatea California din Berkeley.’Sondele vor trece din nou prin această regiune peste 8 – 10 luni şi noi pregătim instrumentele pentru a aduna date complete despre ceea ce se petrece acolo”, a mai adăugat el.

Cele două straturi pot genera în combinaţie nişte câmpuri electrice foarte puternice, de peste 1 milion de volţi, putând fi suficient de puternice pentru a accelera electroni până la viteze apropiate de cea a luminii. Acest lucru indică faptul că aceste structuri pot accelera electronii până aproape de viteza luminii oriunde s-ar afla în Univers, fie că este vorba de planete din familia giganţilor gazoşi – aşa cum sunt Jupiter sau Uranus, fie că este vorba de Soare, de alte stele sau chiar de găuri negre.