Firmele din România caută 1000 de muncitori străini lunar, din cauza lipsei forței de muncă calificate, mai ales în industrii precum HoReCa, transport și construcții. Acest lucru i-a determinat pe angajatori să apeleze la muncitori din afara UE.
Însă, nici pentru ei nu e ușor. Chiar dacă România oferă multe oportunități economice, angajații ajuns să lucreze prea multe ore suplimentare neplătite și să lucreze în condiții nepotrivite. Au nevoie de timp să se adapteze, dar și de înțelegere și acceptare.
Ray Khagendra are 26 de ani și a ajuns în țara noastră în urmă cu doi ani, iar în prezent lucrează într-un restaurant asiatic din Capitală. Primul an a fost infernal, povestește el, din cauza singurătății. Simțea că nu se poate adapta la cultura noastră, la mâncarea diferită și la o limbă despre care a crezut că îi va fi imposibil s-o învețe vreodată.
„Primul an a fost foarte greu, nu pot spune că a fost ușor. E destul de diferit de ceea ce mă așteptam. Stilul de viață, mentalitatea oamenilor și toate cele cu care eram obișnuit acasă. Poate gândim diferit, iar neînțelegerile sunt multe. A fost greu, foarte greu. Ești singur aici, nimeni să aibă grijă de tine, să întrebe dacă ai mâncat sau dacă ești bine”, spune el, pentru Antena 3 CNN.
Însă, Ray a luptat și „a dat din coate”, iar acum, pe lângă faptul că vorbește română, a reușit să se adapteze la cultura noastră.
„Ştii ce-mi place la români? Că atunci când se întâlnesc ei încep cu «Bună ziua!» şi «Ce faci?». Astea sunt de bază. Dacă eşti băiat, ei spun «Salut, ce faci?», iar dacă eşti fată, poţi spune «Bună ziua!», «Bună seara!», «Bună dimineaţa!». Pe astea le folosesc cel mai des”, explică tânărul nepalez.
Ray a fost deschis la experienţa României. Chiar dacă în valiza cu care a venit de acasă a adus în special mâncare: tăieţei şi condimente.
„Am încercat cam trei sferturi din mâncărurile românești. Dar desertul preferat sunt papanaşii. Sunt foarte buni, dulci, cu o textură plăcută. Îmi plac şi sarmalele. Totuşi, cea mai bună mâncare rămâne tot cea a mamei mele: e un fel cu linte, orez şi carne de porc. Mi-e foarte dor de mâncarea ei”, spune el.
Un lucru care l-a șocat la cultura noastră a fost faptul că oamenii sunt individualiști.
„Îmi place să meditez. Mă duc adesea în câte un parc, în natură, şi meditez. Mă ajută: îmi dă un soi de pace interioară. Însă aici eşti doar tu. Nimeni nu are grijă de tine. Nu contezi. Dacă ai o problemă, ţi-o rezolvi singur. Dacă eşti bolnav, te duci la spital. Nu este nimeni care să te îngrijească. În ţara mea, mă puteam baza pe prietenii mei, pe familie. Şi să ştii că cea mai importantă relaţie din lume e cea mamă-fiu”, crede Ray.
Citește și: The Guardian, dezvăluirea momentului: Cum încearcă Rusia să blocheze extrădarea lui Horaţiu Potra din Dubai
Mai spune că în România îi place că oamenii nu prea te judecă, dar şi că a avut câteva şocuri culturale. De exemplu, în primele luni aici, i s-a părut de-a dreptul nebunesc faptul că doi oameni care nu sunt căsătoriţi au voie să locuiască împreună şi nimeni nu-i ceartă.
„În ţara mea, noi împărţim totul. Aici oamenii sunt puţin mai reci, îşi văd de treaba lor. Noi stăm cu părinţii noştri până mor. Aici nu e aşa. În ţara mea, dacă eu sunt cel care lucrează, este responsabilitatea mea să îi îngrijesc până la moarte. Noi stăm împreună. Şi după ce te căsătoreşti, trăim cu familia. Nu trăim separat. Iar aici a fost foarte surprinzător că doi oameni care nu sunt căsătoriţi pot trăi împreună. Şi nimeni nu le spune nimic. În ţara mea nu e aşa. Noi nu avem voie să facem asta. Îmi place libertatea asta a românilor, dar la început recunosc că am fost un pic şocat”, povesteşte tânărul nepalez, râzând, conform sursei citate.
Uva Lamichane a lucrat în Dubai înainte de a veni în România. Spune că nu i-a plăcut acolo, deoarece consideră că țara aceea este pentru bogați.
„Dubai este bun pentru turism, dar este pentru cei bogați, nu pentru cei săraci sau clasa mijlocie. Era o viață foarte conservatoare. Nu puteam decide unde să merg, ce să port. Cultura este foarte conservatoare pentru mine, eu vin din Nepal, unde avem libertate. Am găsit o ofertă de muncă pentru România și îmi plăceau condițiile: plata vizei, bilete de avion, totul era inclus. Când eram în Nepal întâlneam mulți europeni turiști și am simțit că au o comunitate deschisă. Am vrut să încerc o țară europeană să văd stilul lor de viață și libertatea de expresie. România este o țară europeană. Este greu să obții viza de muncă pentru o țară europeană fără calificări. Dacă vrei în Franța sau Germania fără să ai o meserie, nu te angajează, nu-ți dau viza”, explică Uva.
Uva mai povestește și despre alte lucruri care nu i-au plăcut aici, dincolo de singurătate.
„Cele mai grele momente au fost la început, când nu vorbeam şi nu înţelegeam româneşte, iar unii încercau să mă păcălească. Acum, România a devenit o a doua casă. Îmi place mâncarea românească, țara e frumoasă, oamenii sunt buni, vremea e plăcută. Transilvania e foarte frumoasă, am fost acolo în 2020. Îmi plac sarmalele”, precizează Uva.
S-au izbit şi de rasism şi discriminare în România.
„Am avut o experiență de discriminare cu un doctor în urmă cu câteva luni. Am intrat în cabinetul ei şi a început să ţipe la noi pentru că vorbeam în limba engleză. Apoi, când am schimbat doctorul, am găsit pe cineva foarte drăguţ, care ajută peste 200 de pacienţi asiatici, inclusiv bebeluşi. Este ca un înger pentru noi”, povesteşte el.
Are şi un mesaj pentru cei cărora nu le place că în România sunt din ce în ce mai mulţi muncitori străini.
„Noi suntem aici ca să muncim, plătim taxe, învăţăm ceva şi contribuim la economia acestei ţări. Aşa cum mulţi români pleacă în afară să muncească pentru familie, la fel şi noi venim aici pentru un trai mai bun. Depindem unii de alţii. România are nevoie de forţă de muncă din Asia, Africa ori din ţările arabe. Este important să nu-i judecăm pe oameni după culoarea pielii sau înfăţişare şi să ne respectăm unii pe alţii”, spune Uva.