Cât de pregătit este Bucureștiul pentru tranziția energetică

Bucureștiul intră într-un deceniu în care marile orașe ale Europei accelerează tranziția energetică, reduc dependența de combustibili fosili și investesc masiv în eficiență, producție locală și reducerea emisiilor. Pentru Capitala României, provocarea este mai complexă: infrastructură veche, consum ridicat, pierderi mari pe rețelele de termoficare, clădiri cu performanțe energetice scăzute și un cadru administrativ fragmentat, unde politicile sectoriale nu sunt întotdeauna aliniate la o direcție comună.

Accuweather anunţă când ar putea ninge în Bucureşti în luna decembrie. Datele la care sunt aşteptați primii fulgi de zăpadă

Tot mai multe rapoarte europene arată că orașele care întârzie tranziția energetică vor plăti, în următorii ani, costuri mult mai mari pentru energie, adaptare climatică și sănătate publică. Bucureștiul este deja în această zonă de vulnerabilitate: temperaturi mai ridicate în oraș decât în zonele periurbane, episoade de poluare accentuată, consum energetic ineficient în clădiri și o dependență tot mai costisitoare de sistemul centralizat de termoficare, aflat în continuă avarie.

Alte articole

Accuweather anunţă când ar putea ninge în Bucureşti în luna decembrie. Datele la care sunt aşteptați primii fulgi de zăpadă

Ce pasiuni are Ciprian Ciucu, noul edil al Capitalei. Sportul și muzica, pe lista primarului: „Nu ai cum să nu-l iubești”

Un oraș cu infrastructură pasivă și consum ridicat

Capitala este construită, în mare parte, pe o arhitectură urbană din anii ’60–’80, cu blocuri care nu au fost gândite pentru performanță energetică. În clădirile publice, situația este și mai complicată: școli, spitale și instituții din care o parte importantă pierd masiv căldură, funcționează cu ferestre vechi și sisteme de iluminat ineficiente, iar costurile sunt suportate direct de bugetul local. Pe această fundație fragilă se suprapune rețeaua de termoficare, cu pierderi ce depășesc în mod constant 2.000 de tone de apă fierbinte pe oră în sezonul rece. Orice tranziție energetică fără rezolvarea acestor pierderi pleacă din start cu un handicap major. În timp ce orașe precum Varșovia, Praga sau Viena au investit accelerat în modernizarea infrastructurii de încălzire urbană, Bucureștiul încă lucrează cu întârzieri, bugete insuficiente și un cadru administrativ fragmentat.

Orașul cu cele mai mari scumpiri în imobiliare, în 2025. Surpriză: Nu este nici Cluj și nici București

Presiunea climatică devine realitate

Trecerea la un oraș eficient energetic nu este un subiect tehnic, ci unul climatic. Temperaturile medii din Capitală cresc constant, iar fenomenul „insulei de căldură” este printre cele mai pronunțate din Europa Centrală și de Est. În zilele de vară, diferențele dintre zonele verzi și zonele intens mineralizate depășesc chiar și 8–10 °C.

În același timp, vârfurile de consum au devenit greu de acoperit, iar orașul nu dispune încă de o strategie clară pentru producția locală de energie, fie prin panouri fotovoltaice, fie prin sisteme hibride de eficiență. Bucureștiul rămâne dependent de soluții reactive, nu preventive.

Ce face  Bucureștiul astăzi?

Capitala are documente strategice Planul Integrat de Energie și Climă, strategii locale de eficiență, dar implementarea este lentă. Există diferențe semnificative între sectoare: unele investesc, altele amână. Aici apare unul dintre puținele exemple consistente din București: Sectorul 3. În ultimii ani, administrația de aici a început să dezvolte o infrastructură energetică locală pornind de la cele trei direcții care definesc tranziția în orașele europene, producție, eficiență și consum redus. Școli, clădiri administrative și parcări au fost dotate cu panouri fotovoltaice, iluminatul a fost înlocuit cu LED, iar reabilitarea energetică a blocurilor a devenit un proces extins, cu peste 1.700 de imobile modernizate și alte 100 în execuție. În paralel, sectorul a investit în spații verzi, arbori noi și sisteme urbane capabile să reducă temperaturile locale și să diminueze presiunea climatică în cartiere dens construite. Aceste măsuri nu rezolvă problemele întregii Capitale, dar arată că tranziția energetică nu este doar un concept politic, ci un proces administrativ concret, care poate porni de la nivel local și poate produce beneficii măsurabile: costuri reduse, confort crescut, infrastructură modernizată și o amprentă climatică mai mică.

Bucureștiul poate recupera terenul, dar doar dacă schimbă ritmul

Dacă orașul dorește să fie competitiv în Europa următorilor 20 de ani, tranziția energetică trebuie să devină o prioritate reală, nu un capitol secund într-o strategie generală. Asta presupune investiții constante în regenerare urbană, modernizarea rețelelor publice, producție locală de energie, reabilitare termică accelerată și colaborare între administrații, nu competiție birocratică. Sectorul 3 arată că se poate, dar pentru ca Bucureștiul să fie cu adevărat pregătit pentru tranziția energetică, aceste eforturi trebuie dublate la nivelul întregului oraș.