Judecătorii Curții Constituționale au decis în unanimitate că Anamaria Trancă, judecătoare a Curții de Apel din București, a încercat să se substituie chiar Curții Constituționale și a forțat legea fundamentală când a sesizat neconstituționalitatea OUG 13 a Guvernului Grindeanu

La numai două zile de la publicarea în Monitorul Oficial a celebrei OUG 13, pe 3 februarie a.c., ordonanța a fost contestată la CCR de către judecătoarea Anamaria Trancă de la Curtea de Apel București. Deși, în fond, multe dintre observațiile judecătoarei Trancă erau valabile, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceasta a fost respinsă ca „inadmisibilă“ pe 7 martie a.c. de către CCR. Trei luni mai târziu, pe 8 iunie a.c., a fost publicată și motivarea deciziei în „Monitorul Oficial“. 

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Dosarul fraţilor Tate va fi judecat de Tribunalul Bucureşti. ...

Viorel Hrebenciuc a pierdut la ICCJ procesul cu ANI privind confiscarea ...

De la bun început, judecătorii Curții Constituționale au remarcat încălcări evidente de procedură din partea judecătoarei Trancă. „Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată de instanța judecătorească la data de 3 februarie 2017, dată la care, fără a o pune în discuția subiecților procesuali principali, a și sesizat Curtea Constituțională, aspect care a dus la imposibilitatea formulării de către aceștia a punctului lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, contrar art. 33 alin. (2) din Codul de Procedură Penală coroborat cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992“, se arată în motivarea CCR.

O observație a CCR este chiar mai gravă – Trancă s-a plasat ea însăși în afara legii fundamentale: „instanța judecătorească nu avea îndrituirea de a ridica, din oficiu, o excepție de neconstituționalitate cu privire la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 (…), folosindu-se de o eventuală aplicare a unui text de lege care nu a făcut parte niciodată din fondul activ al legislației (…) și care nu are cum să aibă, așadar, legătură cu soluționarea unei cauze penale aflate în curs de desfășurare. Practic, instanța judecătorească s-a plasat în afara sferei normative a art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție și a încercat să acrediteze teza unui control preventiv de constituționalitate înainte de intrarea în vigoare a unui act normativ de reglementare primară, aspect specific însă controlului a priori de constituționalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție“.

Citeşte mai multe AICI.