Ce ascunde, de fapt, plăcuța aurie de pe cardul tău? Secretul cipului care îți protejează banii mai bine decât orice cod PIN

Folosim zilnic cardurile fără să le acordăm prea multă atenție, însă puțini știu ce rol are, de fapt, micuțul cip metalic. Pentru marea majoritate, plata se rezumă la introducerea cardului în POS și tastarea codului PIN. Dincolo de acest gest banal, se află însă o tehnologie avansată, concepută special pentru a proteja banii din conturi.

Ce se află, de fapt, în cipul cardului bancar

Partea aurie vizibilă nu este cipul în sine, ci doar interfața de contact. Microprocesorul real este ascuns sub stratul de plastic al cardului. Această suprafață metalică are rolul de a proteja componentele sensibile de uzura zilnică, fie că vorbim de portofel, bancomat sau terminale de plată.

Dacă analizezi mai atent carduri diferite, vei observa că desenele de pe zona de contact nu sunt identice. Unele au linii rotunjite, altele colțuri drepte, diferențele apărând chiar și între carduri emise de aceeași bancă.

„Acestea sunt caneluri izolatoare care diferă grafic în funcție de producător”, a explicat un specialist pentru Chip.de.

Alte articole

Regulă pentru românii care au card bancar. Este obligatoriu dacă scoți numerar de la bancomat, greşeala te poate costa scump

Cum să eviți costurile ascunse de la cardul de credit. Sfaturi utile pentru nu intra în datorii

Chiar dacă aspectul diferă, scopul este același. Poziția plăcuțelor este standard la nivel internațional, conform normei ISO/IEC 7816-2, ceea ce permite utilizarea cardurilor oriunde în lume.

Citește și: Cât vor plăti românii pe legume după semnarea acordului Mercosur. Fermierii români spun că acest acord reprezintă sfârşitul agriculturii europene

Ce reprezintă contactele de pe cipul cardului

Zona de contact este alcătuită din șase sau opt puncte metalice care intră în contact cu cititorul atunci când cardul este introdus în terminal. Fiecare are un rol bine definit:

• C1 (VCC) – asigură alimentarea cipului cu energie
• C2 (RST) – resetează cipul la începutul fiecărei tranzacții
• C3 (CLK) – stabilește ritmul de funcționare al cipului
• C4 (RFU) – rezervat pentru utilizări viitoare
• C5 (GND) – stabilizare, conectat la punctul central
• C6 (VPP) – tensiune de programare, folosită rar în prezent
• C7 (I/O) – canalul prin care circulă datele între card și terminal
• C8 (RFU) – rezervat pentru extinderi viitoare

Contactele C4 și C8 sunt, de regulă, absente de pe cardurile bancare actuale, pentru a reduce costurile. Punctul central, fără etichetă, este legat electric de C5 și anunță terminalul că un card a fost introdus.

Standardul EMV: baza cardurilor moderne

Tehnologia cipului este cunoscută sub denumirea EMV, acronim provenit de la Europay, MasterCard și Visa. Aceste companii au pus bazele sistemului în anii ’90, ca alternativă sigură la banda magnetică, considerată vulnerabilă. EMV a devenit rapid standardul global.

Cipul stochează informații esențiale precum numărul cardului, codul băncii și data expirării, la fel ca banda magnetică. Diferența majoră constă în criptarea avansată a datelor.

Cum previne cipul frauda bancară

La fiecare plată, cipul comunică activ cu terminalul. Datele criptate sunt transmise doar după autentificarea cu PIN. Procesul are mai multe etape:

• Terminalul și cipul evaluează tranzacția și generează un cod unic (ARQC)
• Codul este trimis procesatorului de plăți
• Acesta îl transmite băncii emitente
• Banca verifică datele și răspunde cu un cod de autorizare (ARPC)
• Terminalul solicită confirmarea prin PIN sau semnătură

Fiecare tranzacție generează un cod diferit. Chiar dacă datele ar fi interceptate, ele nu pot fi reutilizate, fiind valabile doar pentru plata respectivă. Astfel, cipul transformă cardul bancar într-un instrument mult mai sigur decât pare la prima vedere.

Citește și: Produsul pus la promoție de Lidl, căutat de mii de români. Cum arată catalogul din această săptămână