Ce manevră deşteaptă au făcut americanii pentru a atrage investitori din Europa

BASF, lider mondial în domeniul chimic, şi-a anunţat planurile de expansiune în SUA, unde preţurile la gaze naturale au scăzut la un sfert din cele din Europa, în mare parte datorită inovaţiilor americane în exploatarea gazului de şist, potrivit Agerpres.

Printre cele mai afectate industrii europene se numără cele mari consumatoare de energie, cum ar fi oţelăriile şi fabricile de produse chimice, deoarece folosesc gazele naturale ca materie prima şi sursă de energie. În contextul în care Europa a rămas în urmă în producţia de energie, producătorii de pe continent au avertizat că o reacţie în lanţ ar putea transfera tot mai multe investiţii spre SUA.

„A devenit clar, odată cu scăderea preţurilor la gaze şi electricitate în SUA, ca avem în acest moment un dezavantaj semnificativ faţă de competitorii noştri”, a declarat Gordon Moffat, directorul general al Eurofer, principalul grup de lobby pentru producătorii europeni de oţel.

Scurgerea investiţiilor din Europa către SUA costă locuri de muncă şi cântăreşte asupra deciziilor legate de politici de mediu ambiţioase şi costisitoare, despre care criticii spun că contribuie la decalajul energie-preţ.

În Ludwigshafen, mulţi văd SUA drept ţara viitorului. Din 2009, BASF a canalizat peste 5,7 miliarde dolari spre investiţii noi în America de Nord, printre care şi o uzină de acid formic în construcţie în Louisiana, unde compania va fabrica un produs chimic folosit pentru a dezgheţa piste, a argăsi piei şi a păstra hrana pentru animale.

Oficiali de top ai BASF spun că dacă Europa nu va permite o abordare mai agresivă a producţiei de energie, printre care şi utilizarea mai largă a fracturării hidraulice, tot mai multă fabricaţie se va muta în SUA.

„Este un proces foarte lent, dar continuu”, a declarat Harald Schwager, şeful operaţiunilor europene ale BASF, referindu-se la scurgerea fabricaţiei spre SUA. „Odata ce un client de-al nostru se hotărăşte să construiască o nouă fabrică în SUA, atunci acest client ne va solicita să fim aproape cu producţia noastră şi astfel asistăm la un proces de auto-accelerare, care va muta producţia in SUA”, a adăugat el.

Complexul din Ludwigshafen, care fabrică chimicale pentru o varietate de produse, de la scutece, spumă şi până la piese de maşină, se extinde uşor. Puţini dintre cei 38.000 de muncitori văd vreun pericol imediat pentru locurile lor de muncă. Dar oficiali sindicali văd în expansiunea în SUA o ameninţare.

Diferenţa în preţurile gazelor naturale s-a mărit rapid, lăsând companiile care iau decizii de investiţii cu perspectiva unor ani în faţă pentru a recupera decalajul. În 2007, preţurile la gazele naturale în SUA au fost cu doar aproximativ 20% mai mici decât în Europa, nu suficient pentru a remodela fundamental pieţele. Dar odată cu boom-ul în producţia de gaze de şist din SUA, generat în mare măsură de fracturarea hidraulică, preţurile au scăzut anul trecut la un sfert din cele europene. Majoritatea analiştilor se aşteaptă ca preţurile din SUA să se menţină scăzute, oferind un avantaj pentru întreg procesul de fabricaţie localizat în SUA, prin preţuri mai mici la electricitate.

Preţurile la gaze sunt chiar mai mari în Asia comparativ cu Europa, canalizând în continuare investiţii spre SUA. Agenţia Internaţională a Energiei a prevăzut că SUA vor deveni cel mai mare producător mondial de gaze până în 2015, depăşind Rusia, care furnizează Europei cele mai multe gaze naturale.

„Diferenţele în costuri sunt atât de mari încât îndreaptă investiţiile spre SUA”, a declarat Will Pearson, analist pe probleme de energie la Eurasia Group, o companie de consultanţă economică.

Europa a început să folosească mult mai mult cărbune, care este mai ieftin, dar mult mai poluant decât gazul. Există totodată o presiune nouă pentru a începe exploatarea resurselor limitate de gaze de şist din Europa, în pofida preocupărilor legate de mediu.

SUA sunt însă în prezent favorizate, iar un număr tot mai mare de producători europeni şi-au anunţat planuri de a investi peste Atlantic. Printre aceştia şi producătorul austriac de oţel Voestalpine, care a anunţat luna trecută că va construi o uzină de procesare a minereului de fier în Texas, pentru a profita de preţurile scăzute la energie. Se aşteaptă ca uzina să coste 715 milioane dolari şi să creeze 150 de locuri de muncă. Compania şi-a propus totodată aproape să-şi dubleze producţia totală până în 2020, în mare parte prin extinderea în SUA şi aproape a abandonat noi investiţii majore în Europa.

„Nu trebuie să ne aşteptăm ca nivelul actual al producţiei din industria europeană să rămână la fel în următorii 10, 20 sau 50 de ani”, a declarat directorul executiv al Voestalpine, Wolfgang Eder pentru Washington Post. ‘Va trebui să reducem instalaţiile industriale în Europa pe termen lung’, a adăugat el.

Royal Dutch Shell a anunţat anul trecut planuri de a construi o instalaţie petrochimică în valoare de mai multe miliarde de dolari în Pennsylvania, care va angaja câteva sute de lucrătorii cu normă întreagă şi 10.000 în timpul construcţiei.