„Ce părere ai dacă te-aș cere de soție?” Mircea Diaconu, îndrăgostit ca la 20 de ani. Mare actor s-a mutat departe de zgomotul oraşului

Mircea Diaconu a știut că vrea ca Diana Lupescu să-i devină soție, chiar după prima gură de cafea băută împreună cu aceasta. Mircea Diaconu a rupt bariera regulilor și, în urmă cu 43 de ani, i-a cerut Dianei Lupescu să-i devină soție, chiar de la prima întâlnire.

În 1980, Mircea Diaconu a forțat un pic mâna destinului, îndrăznind să ceară numărul de telefon al frumoasei actrițe. Tot soarta a făcut ca acesta să se întâlnească întâmplător, pe stradă, cu o prietenă a Dianei, care i-a dat imediat numărul de telefon al actriței.

Fiind originară din Bacău, actorul a trebuit să găsească o soluție pentru a o putea vedea. Astfel că a sunat-o și a întrebat-o dacă îl primește la o cafea.

Sunt împreună de 43 de ani, însă par a fi doi tineri îndrăgostiți. Actorul povestește cu dragoste și admirație detalii din căsnicia lor.

Alte articole

Cine e Diana Lupescu, femeia care i-a fost alături lui Mircea Diaconu până la moarte. Erau căsătoriți de peste 40 de ani

Mircea Diaconu și Diana Lupescu, o poveste de dragoste care bate orice scenariu de film

„Lucrurile acestea te definesc pe tine ca om. Până la urmă, e un legământ. Te iei de mână cu cineva și te duci la biserică, și în fața statului, și în fața lui Dumnezeu. E un jurământ. Ea se numește căsnicie. Căsnicie înseamnă și bune, și rele, și grele, și ușoare. Toate acestea. E îngrozitor să fii singur și să treci peste greu. Când ești în doi, te trage celălalt în sus. Ori tu pe el, ori invers. Despre asta e vorba. Ne ținem unul pe celălalt. După aceea, apar copiii. Ei nu se cresc singuri. Au nevoie de câte doi părinți. Așa sunt natura, umanitatea, universul, credința, lucrurile acestea sunt importante. Nu te poți juca cu ele. De aceea spun, așa trebuie să trăiești. Ca să poți cere cuiva sau propune cuiva, sugera să fie serios, să se poată miza pe el, trebuie tu însuți să faci așa. După aceea, apar copiii. Ei nu se cresc singuri. Au nevoie de câte doi părinți. Așa sunt natura, umanitatea, universul, credința, lucrurile acestea sunt importante. Nu te poți juca cu ele. De aceea spun, așa trebuie să trăiești. Ca să poți cere cuiva sau propune cuiva, sugera să fie serios, să se poată miza pe el, trebuie tu însuți să faci așa”, a declarat Mircea Diaconu pentru Viva.

Întrebat cum a cucerit-o Diana Lupescu, care în anii 1980 era considerată cea mai frumoasă femeie din România, Mircea Diaconu a dezvăluit că mult curaj și „o cafea” le-au conturat destinul..

„Și astăzi este (n.r. Cea mai frumoasă femeie din România). Cred că am surprins-o, că așa sunt eu. Și pe mine mă surprind câteodată, pentru că nu s-a întâmplat, tipic, nimic. A venit de la sine, fără să am un gând concret în cap. Am vrut să beau o cafea cu ea și m-am dus la Bacău și i-am cerut o cafea. Eu nu beau cafea, dar era un pretext până la urmă. Am simțit nevoia să mă apropii de ea, am vorbit amândoi și apoi am întrebat-o brusc, în timp ce beam cafeaua: „Ce părere ai dacă te-aș cere de soție? Nu s-a gândit mult, aproape deloc, și a acceptat. Nu am cucerit-o, am surprins-o, iar peste o lună eram căsătoriți. Ea fiind la Bacău, eu la București, m-am dus doar cât să facem verighetele. Nu a existat înainte și după. La noi nu a existat decât după”, a mai spus actorul pentru sursa citată.

Povestea lor începea cu un an înainte, când Diana îi refuza propunerea de a bea o cafea împreună. „În 1979, prima noastră întâlnire a fost la Teatrul Bulandra, am vrut să fiu amabil cu o colegă actriță, i-am oferit o cafea, m-a refuzat categoric. La a doua întâlnire, la mare, am pălăvrăgit și cu asta basta.

A venit toamna, în 1980, m-am întâlnit cu Eugenia Vodă, ploua, i-am cerut telefonul Dianei, atât. Am simțit nevoia s-o sun, i-am zis că am treburi prin Moldova, pot să beau o cafea, la tine, la Bacău.

Am ajuns acolo, «ai o cafea, că așa ai zis», am băut o cafea în bucătărie, am vorbit de teatru, am mai intrat în sufragerie, nu m-am gândit la nimic înainte, dar în clipa aceea mi-a venit s-o întreb: «Dacă te-aș cere de soție, ce-ai zice?». «Aș fi de acord», a răspuns ea.

Am continuat să discutăm. Apoi, seara, am întrebat-o încă o dată: «Hai să fim și serioși, vrei?». Și au trecut 41 de ani și ceva de atunci, ne-am căsătorit, ani divini’, a povestit Mircea Diaconu în emisiunea 40 de întrebări cu Denise Rifai, de la Kanal D, în urmă cu 2 ani.

De 43 de ani, își beau cafeaua împreună, indiferent de circumstanțe „Așa e mereu de atunci. Și când eram la Bruxelles știam când își face cafeaua și-o beam la telefon. Și aveam și biscuiți, ea la cafea mănâncă așa ceva. Și-mi luam acei biscuiți cu mine de la București, ca să-i am cu mine’, a mai spus actorul.

Mircea Diaconu s-a retras la ţară: „Avem găini, aşteptăm să fete vaca acum”

Mircea Diaconu s-a retras la țară, a decis să ţină gospodăria lăsată moştenire de părinţi. „Primăvara o luăm de la capăt și noi, și plantele, și animalele, însă mereu am avut o frenezie a primăverii. Când eram copil, cel puțin, priveam în fiecare zi cum se topeștem zăpada, cum se duce și ne lasă, întâi în jurul tulpinii, în jurul copacului se făceau niște cercuri, așa, de pământ, și zăpada dispărea, spune Mircea Diaconu.

„Știam eu sigur, aveam și eu orgoliile mele de copil, când a venit efectiv primăvara, pentru că prindeam un vânticel dimineața de tot, când se lumina de ziuă, așa aromat foarte slab, și când îl simțeam ziceam: „Gata, a venit primăvara!. Și am avut dreptate întotdeauna. Acum, de când mă fâțâi prin toate părțile, trăiesc lângă București, cumva cea mai mare parte a timp. Fiecare om e de undeva. La mine, e simplu. Fiind la mine în sat, cu treabă, un băiat tinerel, care nu știa mai nimic despre mine, m-a întrebat: „V-ați mutat la noi, la țară?. Și eu i-am zis: „Măi băiatule, eu nu am plecat niciodată de aici. Pentru că, oriunde m-am dus, m-am reîntors aici, cât de des am putut”

Mircea Diaconu are o avere impresionantă, dar locuiește într-o mansardă modestă: „Da, sunt zgârcit cu mine. Nu-mi place să-mi bat joc de nimic”
Mircea Diaconu a vorbit despre casa moștenită de la părinți. Actorul s-a mutat la țară și păstrează neschimbate obiectele din locuință care au pentru el o mare valoare sentimentală.  „Și pe vremea cealaltă veneam aproape săptămânal acasă, și aduceam ce nu aveau ai mei – câte un sac cu pâine pentru porci – și plecam înapoi cu ouă, cărniță de pui, tăiam porcul și toate celelalte, iar gospodăria noastră funcționează la fel. Am păstrat-o. Părinții nu mai sunt, dar și eu, și fratele meu am hotărât să ținem mai departe gospodăria.

Avem găini, așteptăm să fete vaca acum. Plătim o vecină să dea mâncare la găini, să strângă ouăle și toate astea, și mergem mai departe. Așa că, acum când vorbim, mă așteaptă cineva la mine în sat și o să trec munții în partea cealaltă, cu un excavator, să fac niște gropi, să mai plantez niște nuci. Asta e primăvara. E foarte multă treabă. Și toate lucrurile îți dau o putere brusc. Lucrurile de făcut. Că toate sunt legate de revigorare, relansare, și a pământului, și a animalelor, și a caselor, parcă totul crește. E fabulos.

Florin Piersic, dezvăluiri despre Mircea Diaconu: „Era destul de ciufut, aşa, când l-am cunoscut eu”

Și trebuie să trăim bucuria asta. Până la urmă, fiecare cu viața lui, nu judec pe nimeni, dar sunt oameni care trăiesc metronomic, ca să zic așa. Și zilele sunt egale. Nu, domnule, vin anotimpuri, pleacă anotimpuri, se schimbă lucruri, răsare luna, nu e luna, trebuie să fii prezent acolo. Altfel, anii ăia parcă îți lipsesc. Te și întreabă cineva: „Câte primăveri ai? și „Câte toamne mai ai?. Vedeți, trebuie să poți răspunde la lucrurile acestea”, spune Mircea Diaconu pentru Viva.

După cum a dezvăluit, fiecare colț din casa lui Mircea Diaconu are o istorie aparte, începând chiar cu ușa de la intrare. Aceasta are 100 de ani și este făcută de bunicii actorului.

Mircea Diaconu: „Profesia mea e Diaconu’
Actor, profesor de actorie, director de teatru, scriitor, senator, ministru al Culturii, candidat la Președinție, europarlamentar… Ce vă definește mai mult din toate astea? Cum v-ați caracteriza în câteva cuvinte?

Șoferia. Sunt foarte bun șofer și în tot acest timp fac foarte multe alte lucruri, care nu intră în genul acesta de definiri. La un moment dat, mi s-a întâmplat lucrul acesta. Mă rog, cineva m-a întrebat cum să mă prezinte, adică profesor sau… și zic: „Diaconu. Profesia mea e Diaconu. În tot acest timp de profesii, de obligații rămân Diaconu. Ceea ce nu se mișcă de acolo e Diaconu.