Deși pot părea simple desene decorative, marcajele au un rol clar în siguranța rutieră. „Dinții de rechin” transmit șoferilor un mesaj fără echivoc: trebuie să cedeze trecerea. Ele marchează obligația de a aștepta fie în intersecții, fie pe trasee unde regulile de prioritate ar putea fi trecute cu vederea.
Concret, aceste triunghiuri albe sunt utilizate în două situații principale: la intersecțiile de pe drumurile principale, unde este necesar să fie respectată regula priorității de dreapta, și pe pistele speciale pentru biciclete, unde bicicliștii beneficiază de prioritate, în funcție de semnele de circulație instalate în zonă.
Marcajul nu introduce o regulă nouă, ci servește ca un element vizual suplimentar menit să clarifice o obligație deja prevăzută de legislație. Rolul său principal este de a reduce riscul de accidente, mai ales în zonele unde șoferii tind să ignore prioritatea. Spre deosebire de alte marcaje, denumirea de „dinți de rechin” nu este una populară, ci termenul oficial din regulamentul rutier german, „Haifischzähne”.
Triunghiurile sunt grupate câte trei, pictate la distanțe de 25 de centimetri, cu vârful orientat spre conducătorii auto care trebuie să cedeze. Ele sunt obligatoriu albe și se întâlnesc cel mai des pe străzi secundare, în zone cu limită de 30 km/h sau pe piste de biciclete. Așa cum arată legislația germană, „dinții de rechin” au rolul unui avertisment vizibil: aici șoferul nu are prioritate și trebuie să aștepte.
În România, legislația rutieră prevede un marcaj asemănător, tot sub forma unor triunghiuri albe cu vârful orientat spre mașini, care semnifică obligația de a ceda trecerea. Acestea sunt menționate în „Regulamentul de aplicare a Codului Rutier”, în secțiunea dedicată marcajelor transversale. Totuși, spre deosebire de Germania, unde marcajul are denumirea oficială de „dinți de rechin” și se aplică pe scară mai largă, în România acestea nu sunt cunoscute sub aceeași denumire și nu se regăsesc cu aceeași frecvență.