Boala Hansen este o infecție cronică produsă de bacteria Mycobacterium leprae. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, bacteria atacă în principal pielea, nervii periferici, mucoasa căilor respiratorii superioare și ochii. Dacă nu este tratată la timp, lepra cauzează deformări fizice, pierderi de sensibilitate, dizabilități și chiar orbire.
Deși are o istorie lungă și sumbră, lepra este astăzi tratabilă, iar diagnosticul timpuriu previne aproape orice complicație. La nivel global, lepra nu a dispărut. La finalul anului 2024, boala era prezentă în peste 120 de țări, cu aproximativ 200.000 de cazuri noi raportate.
Primele semne se instalează lent. După infecție, bacteriile pot rămâne în corp între 3 și 5 ani fără să producă simptome, ceea ce face dificilă identificarea momentului infectării.
Cele mai frecvente simptome includ pete roșii, depigmentate sau mai închise decât restul pielii, zone cutanate cu sensibilitate redusă sau absentă, furnicături, amorțeală în mâini și picioare, răni nedureroase și slăbiciune musculară.
În stadii avansate pot apărea complicații grave: paralizie, îngroșarea pielii, pierderea genelor sau sprâncenelor, probleme severe la nivelul nasului, desfigurări faciale sau ulcerații care nu se vindecă. Diagnosticul se pune prin examen clinic și biopsii cutanate, unde se pot observa bacteriile la microscop.
Vezi și Ministrul Sănătății anunță confirmarea unui caz de lepră la Cluj-Napoca, primul de după 1981
Modalitatea exactă de transmitere nu este pe deplin cunoscută. Se crede că lepra se transmite prin picături respiratorii eliminate prin tuse sau strănut de o persoană netratată. Este nevoie de expunere prelungită și apropiată pentru ca infectarea să fie posibilă. Important este că lepra nu se transmite prin atingere, strângerea mâinii sau îmbrățișare, stat în același autobuz, birou sau restaurant, contact sexual, sarcină și naștere. OMS subliniază că pacientul aflat sub tratament nu mai transmite boala. Doar aproximativ 5% dintre oameni sunt vulnerabili, restul având imunitate naturală la bacteria Mycobacterium leprae.
Lepra devine periculoasă doar când nu este tratată. Înainte de apariția antibioticelor, boala provoca dizabilități severe. Astăzi, tratamentul constă în antibiotice combinate (MDT – multidrug therapy), folosite 1–2 ani. Terapia este disponibilă gratuit în toată lumea prin OMS și vindecă complet boala.
De-a lungul secolelor, bolnavii de lepră au fost izolați în centre speciale, numite leprozerii. Ultima leprozerie funcțională din România se află la Tichilești, județul Tulcea, deschisă în 1928. De la aproximativ 200 de pacienți în primele decenii, spitalul mai avea doar 7 pacienți la mijlocul anului 2025.
Înainte de cazurile recente din Cluj, ultimul pacient diagnosticat în România fusese înregistrat în 1981.
Originea bolii este atribuită Africii de Est, de unde s-a răspândit apoi în Asia și Europa. Există mențiuni despre lepră în Biblie, în India antică și în Grecia și Roma.
În Evul Mediu, boala a atins apogeul, existând aproximativ 19.000 de spitale pentru leproși în Europa. Figura emblematică a acelei perioade a fost Baldwin al IV-lea, „Regele Lepros” al Ierusalimului.
Răspândirea s-a diminuat după anii 1400, pe fondul îmbunătățirii condițiilor de viață și, posibil, al imunizării naturale în urma contactului cu bacterii înrudite, cum este cea a tuberculozei.
În secolul al XX-lea, descoperirea antibioticului dapsonă, apoi a terapiei combinate (MDT) a transformat complet tratamentul bolii. În ultimii 40 de ani, peste 16 milioane de oameni s-au vindecat.