Ce sunt ATACURILE DE PANICĂ şi cum se manifestă. Vezi cum poţi şi tu să le stăpâneşti

Organismul are un sistem de răspuns la frică, sistem ce pregăteşte individul pentru a face faţă unei situaţii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panică survine atunci când acest sistem reacţionează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panică, sistemul nervos reacţionează ca atunci când se are de a face cu o situaţie ameninţătoare de viaţă.

Ce sunt atacurile de panică şi cum se manifestă

„Atacurile de panică sunt definite ca nişte crize acute, paroxistice, de anxietate, pe care individul le poate face sporadic sau mai frecvent. Dacă sunt mai frecvente de unul pe săptămână se numeşte că individul a dezvoltat o tulburare de panică, tulburare care este diagnosticată separat de o tulburare de anxietate. Un atac de panică are anumite particularităţi. Are un debut rapid, durează între 15 şi 20, maxim 30 de minute„, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, Gabriel Diaconu, psihiatru.

Potrivit acestuia, atacurile de panică sunt caracterizate printr-o senzaţie de iminenţă, pierdere a cunoştinţei, a contactului cu realitatea, pierdere a lucidităţii, moarte iminentă. În aceste momente, organismul reacţionează prin următoarele simptome: puls crescut, uneori şi tensiune arterială crescută, senzaţie de cap gol sau ameţeli, vâjâieli, o senzaţie de gheară în gât sau de gol în stomac, dureri sau amorţeli ale mâinilor, picioarelor, furnicături sau senzaţii ca şi cum te-ai curenta. Unii oameni descriu aceste stări ca un fel de curent electric pe şirea spinării şi o stare subiectivă de rău.

Alte articole

Oana Roman a ajuns la psihiatru. Vedeta a dezvăluit prin ce momente cumplite a trecut: „Făceam atacuri de panică, mi-era foarte greu”

Fructul care ține psihiatrul la distanță. Neapărat trebuie consumat o dată pe zi. Mihaela Bilic: „Și nu, nu îngrașă”

„Sunt foarte neplăcute pentru individ şi majoritatea spun despre un atac de panică, îndeosebi primul care li se întâmplă, că este cel mai urât lucru care li s-a întâmplat vreodată. Din păcate, atacul de panică se confundă, ca şi manifestare, cu o sumedenie de alte boli. Atunci când cineva face o tahicardie sau un puseu de tensiune arterială, o criză de durere abdominală, o criză de dezorintare, pacientul trebuie văzut de mai mulţi medici înainte să declari că a fost un atac de panică”, a precizat psihiatru, explicând că sunt oameni care cred că fac atac de panică, dar de fapt pot avea probleme cu glanda tiroidă sau cu glandele suprarenale. Aceşti pacienţi trebuie să meargă la un endocrinolog. Dacă nu sunt probleme cu funcţionarea glandelor, medicul endocrinolog trebuie să le spună pacienţilor că probabil a fost un atac de panică. Mai departe, pacienţii ar trebui să meargă la un neurolog.

„Atacurile de panică li se întâmplă tuturor persoanelor, şi de vârstă tânără şi de vârstă înaintată. Partea mai complicată este când un atac de panică se întâmplă în contextul vârstei, adică atunci când un vârstnic e plauzibil că are şi probleme neurologice”, adaugă Gabriel Diaconu.

Cum se tratează atacurile de panică

Oamenii care suferă frecvent atacuri de panică pot apela la un psihiatru pentru a se trata.

„Atacurile de panică şi tulburarea de panică sunt perfect tratabile şi se vindecă. De obicei se vindecă cu medicamente şi cu psihoterapie. Ceea ce trebuie să se înţeleagă la un atac de panică este că prin calitatea lui de a fi un eveniment urât în viaţa individului, este traumatizant. Şi fiind traumatizant, în amintirea atacului de panică, oamenii rămân cu multă anxietate. Nu vor să li se mai întâmple, încep şi evită fără să vrea locul unde li s-a întâmplat atacul de panică”, explică, pentru ROMÂNIATV.NET, psihiatrul.

De teamă, oamenii îşi limitează viaţa şi activităţile, gândindu-se că ceva din mediu le-a provocat atacul de panică. Important este că nu mediul este cel care a provocat atacul de panică, ci o funcţionare mai puţin optimă a unor structuri din creier care sunt implicate în ceea ce se numeşte „răspuns de fază la stres”. „Răspunsul de fază la stres” este o calitate a creierului de a declanşa o reacţie în lanţ cu eliberare de adrenalină şi în creier de serotonină, astfel încât un individ care este în pericol să aibă şanse mai mari să scape din pericolul respectiv.

Potrivit medicului psihiatru, uneori acest mecanism se declanşează spontan, din diverse motive: cineva s-a speriat pentru că a avut un accident de circulaţie sau cineva e suprasolicitat la lucru şi nu se odihneşte foarte bine, cineva a a aflat că suferă de o boală, etc.

Până la 75% din populaţia globului este susceptibilă o dată în viaţă să facă un atac de panică. Relativ la această cifră foarte puţini sunt cei care o să aibă o tulburare de panică, care apare la persoane vulnerabile. Uneori oamenii fac atacuri de panică şi din cauza unor situaţii proximale de viaţă, inclusiv din cauza unor medicamente. Mai există şi personalităţi care sunt susceptibile la reacţii de panică, îndeosebi personalităţi de tip anxios.

De reţinut este faptul că „niciodată la persoana sănătoasă, atacul de panică nu este ameninţător de viaţă„, spune medicul. „Dacă o persoană are probleme cronice de inimă, dacă are hipertensiune cronică, dacă are probleme cronice în funcţionarea anumitor organe (plămâni, rinichi, etc.), un atac de panică poate să complice bolile celelalte şi să le agraveze. În atacurile de panică se descarcă masiv adrenalina şi asta poate să le pericliteze echilibrul organelor respective în mod secundar”, completează Gabriel Diaconu.

În ceea ce priveşte tratamentul atacurilor de panică, pacienţii pot administra fie medicamente, fie pot face psihoterapie.

„Printre soluţiile care sunt utile în tratamentul atacului de panică, pe lângă medicamente specifice (anxiolitice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), şi psihoterapia ajută foarte mult prin intervenţii simple prin care individul este învăţat să-şi controleze şi să-şi oprească reacţia de panică”, spune psihiatrul.

„Cel mai uşor gest pe care cineva poate să-l facă atunci când are un atac de panică este să aibă la îndemână o pungă de hârtie în care să respire. Există şi exerciţii de respiraţie care opresc lanţul de hipreventilaţie. Terapeutul îl învaţă pe client cum să facă exerciţii de diafragmă, exerciţii de control de respiraţie prelungită. Tot în terapie oamenii învaţă exerciţii de relaxare progresivă în care cu ajutorul iniţial al terapeutului, dar apoi singuri, sunt învăţaţi să îşi contracte şi să îşi relaxeze progresiv şi folosind un anumit algoritm grupe musculare astfel încât creierul să primească informaţii suplimentare, controlate de individ şi cumva să comute atenţia de pe reacţia necontrolată pe control. Mai există şi exerciţii de relaxare prin vizualizare prelungită. Terapia se poate ocupa şi de desensibilizare, şi anume scăderea vulnerabilităţii sau creşterea pragului de rezistenţă la stimulul care a declanşat atacul de panică”, a explicat Gabriel Diaconu.

Citeşte şi Când şi cât să DORMI pentru a fi ODIHNIT. Care este legătura dintre somn şi obezitate