În opinia mea, cei mai mulți dintre procurorii din România sunt slab și foarte slab pregătiți. De ce spun asta? Nu doar pentru că i-am văzut lucrând, în ultimii 20 de ani. Asta ar fi o constatare subiectivă. Dacă procurorii din România ar fi fost mai bine pregătiți și mai puțin mână în mână cu marile grupuri infracționale care căpușează România de 25 de ani, împreună cu serviciile de informații, atunci țara asta ar fi arătat altfel. Infractorii importanți ar fi fost după gratii câte zece pe lună, cu câte doi pe an. Necăpușat, statul ar fi avut bani, resursele nu ar mai fi fost direcționate politic, iar oamenii ar fi dus-o mai bine, nefiind nevoiți să dea șpagă peste tot, de la învățătoare până la gropar. Țara asta arată așa și pentru că procurorii nu și-au făcut datoria.

La fel ca-n toate domeniile care țin cumva de statul român și de banul public, și-n procuratură s-a intrat ca-n finanțe, ca-n primărie, ca-n poliție. Adică, pe pile. Au avut tac-tu cu mă-ta detentă, te-au băgat și pe tine la un serviciu. Veți spune că nu e așa, că procurorii sunt supuși unor examene dificile, că sunt evaluați profesional foarte serios. Dacă spuneți asta sunteți procuror, pentru că vă pot da pe loc zece exemple de imbecili sadea, care au mari probleme să lege trei fraze în limba română și sunt procurori de ani de zile. Da, nu se aplică la toți procurorii, dar eu fac referire la peste jumătate dintre ei. Nu trebuie să aduc cine știe ce dovezi în sprijinul acestei afirmații, cu privire la slaba calitate profesională a procurorilor. E suficient să trecem în revistă miile de dosare prost făcute sau deloc instrumentate, care i-au încurajat pe infractori, care le-au permis să se organizeze.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

EXCLUSIV | Nicușor Dan, adevărul despre cum se înțelege cu ...

Cele mai multe dintre dosarele făcute în ultimii ani au pornit de la interceptări telefonice. Cred că toate conțin stenograme ale unor convorbiri telefonice. Noile prevederi îi obligă pe procurori să muncească. Să producă ceva dovezi înainte de a trece la ascultarea telefonului. Cineva îmi spune: „dar mie de ce nu îmi ascultă telefonul?”. Trist că există oameni care gândesc așa. A protesta împotriva unui drept al omului, acela la viață privată, le dezvăluie idolatrilor președintelui o față periculoasă. Oamenii ăștia vor un dictator, vor să cedeze de bună voie unor oameni puterea de a se uita oricând în viețile lor. Alt sentiment în afară de milă nu-mi trezesc acești oameni. Nu e vorba dacă faci sau nu lucruri rele.

Dacă îi spun unui jurnalist care acum urlă împotriva noului cod penal că mâine nu are voie să mai scrie despre cineva, pentru că așa vrea un procuror, va urla că ăsta e un drept al lui, dreptul la liberă exprimare. Așa și cu ascultarea telefoanelor. Nu-l poți asculta doar că tu ești procuror și eu, simplu cetățean! Trebuie să ai și ceva dovezi împotriva mea, nu doar calitatea de procuror!

De fapt, totul face parte din această luptă surdă pentru controlul justiției.
Ni s-a indus, mai ales de către președinte, care a exploatat genial din punct de vedere politic asta, ideea că procurorii ar fi niște victime. Imbecilitate mai mare nici că poate exista. Cum adică? Niște domni care aveau la dispoziție toate mijloacele pentru a-și face datoria nu și-au făcut-o pentru că nu i-a lăsat politicul, nu? Deci, în țara condusă zece ani de Traian Băsescu și ani buni de partidul care nu a făcut decât ce-a spus Băsescu, procurorii au fost persecutați, au fost împiedicați să-și facă treaba? Iar acum același Băsescu vine și spune că el apără justiția? De cine o apără acum?

Citeşte mai mult AICI