De aia, câteodată parcă-l şi văd cu ochiul minţii pe Băsescu, un Mowgli matur şi chel, ţopăind printre ramurile stufoasei noastre constituţii şi vânând curajos fauna coruptă. Apropo, şi după paişpe luni de puşcărie pesedistul Cătălin Voicu tot are aerul ăla de crocodil ghiftuit şi supraponderal. E clar, eram hotărât, votez NU.

Când îmi clarificasem ideile, m-am uitat pe partea cealaltă a străzii şi parcă am dat pe Discovery, chestia aia cu Ultimate Survival. Oameni, ochi plânşi şi "Vreau demiterea pentru că mi-a furat salariul!" sau "Vreau demiterea pentru că mi-a furat pensia!". Corect, salariile tăiate în timp ce funcţionari şmecheri au avut venituri chiar mai mari datorită sporurilor sunt chiar salarii furate, e greu de uitat amărăciunea oamenilor găurită de tocurile ascuţite ale Elenei Udrea, şi astea au fost mult pe TV. Acum e limpede, votez DA. După aia m-am mai gândit, dacă DA-ul meu acoperă alte viitoare tâmpenii ale USL-ului pe la Educaţie, să zicem? Din dilema asta cu DA şi NU chiar nu puteam ieşi, aşa că m-am hotărât să nu mai ies din casă. Dar nici aşa n-a fost bine.

Am aflat de la Curtea Constituţională şi de la Băsescu , mulţumesc doamnă Curte, mulţumesc Băsescu , că voi vota şi dacă stau acasă. Pragul de validare al referendumului e de 50 la sută plus 1 din din voturile celor de pe liste, deci votez pentru Băsescu şi dacă mă duc la bere, pe principiul „votul meu era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e." E clar, avem o situaţie tâmpită şi, într-o situaţie tâmpită, ca să fii deştept, trebuie să fii tâmpit. Mă duc şi votez şi DA şi NU