Cel mai mare ucigaş al planetei a fost identificat

Analize minuţioase ale rocilor din China şi Rusia indică faptul că vinovate ar fi o serie de erupţii vulcanice care au inundat Siberia străveche cu fluxuri de lavă chiar înainte de cea mai mare extincţie în masă ce a a avut loc acum 252 de milioane de ani, au declarat recent cercetătorii în cadrul American Geophysical Union.

Mulţumită unor noi simulări computerizate şi a hărţii detaliate a depozitelor de roci din trecut, oamenii de ştiinţă pot spune ce anume a cauzat cel mai mare dezastru natural de pe Terra.

Erupţia, numită acum „Siberian Traps”, a durat mai puţin de 1 milion de ani, însă ea a lăsat în urmă cea mai mare „provincie magmatică”, o mare de lavă şi alte roci vulcanice cu un volum de aproximativ de 3 milioane de kilometri cub.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În urma evenimentului, mai bine de 96% din creaturile marine şi 70% din speciile de pe uscat au pierit. În Permian au dispărut toţi trilobiţii (clasă de animale artropode marine) împreună cu 97% din superbele creaturi marine numiţi amoniţi. rechinii, reptilele şi peştii au fost şi ei grav afectaţi.

Alte articole

Italia dă bani în plus pensionarilor, familiilor și șomerilor în luna iunie. Unele persoane vor încasa peste 1.600 de euro de la stat

Trucul care te ajută să păstrezi culorile hainelor atunci când le speli. Secretul la care apelează gospodinele

Până acum, oamenii de ştiinţă au avut mai mulţi suspecţi în cazul acestui eveniment de la finalul perioadei permiene. Rezolvarea acestui mister prin datarea rocilor străvechi poate lăsa o mare marjă de eroare, motiv pentru care oamenii de ştiinţă nu au putut indica o cauză sigură a acestei catastrofe.

În noul studiu, Seth Burgess şi colegii săi de la MIT au abordat problema cronologiei printr-o tehnică de datare ce foloseşte uraniu şi plumb. Specialiştii au testat rocile vulcanice din Siberian Traps şi roci marine din Meishan, China. Meishan este o regiune unde s-au păstrat foarte bine dovezi ale extincţiei în masă. Burgess a explicat că toate rocile au fost analizate în acelaşi laborator, cu acelaşi dispozitiv, pentru a diminua eroarea de câteva mii de ani pentru care oamenii de ştiinţă trebuie să o raporteze atunci când estimează vârsta rocilor.

Astfel, echipa lui Burgess estimează că stratul Meishan 25 (un strat de rocă subţire la care constituie punctul global de referinţă pentru începutul extincţiei) datează de acum 251.941 milioane de ani, plus sau minus 37,000 de ani. Stratul de rocă vulcanică de la Siberian Traps a fost şi el datat ca existând de acum 252,28 de milioane de ani, plus sau minus 11.000 de ani.

În plus, noile analize au indicat că extincţia în masă s-a întins pe 60.000 de ani plus sau minus 40.000 de ani. Noua cronologie se potriveşte de minune cu o secţiune remarcabilă de rocă din Penglaitan, din sudul Chinei. La Penglaitan, extincţia a durat doar câteva mii de ani. „Extincţia în masă de la finalul Perminaului a fost subită”, au explicat specialiştii, adăugând că aici au dispărut 60 de specii. De asemenea, semnăturile chimice conservate în roci au indicat că temperaturile locale au crescut cu 8 -10 grade Celsius imediat după extincţie.

Alte dovezi ale unei schimbări climatice majore după extincţia din Permian au inclus schimbări bruşte ale raporturilor de elemente, precum carbonul şi oxigenul. De mult timp, oamenii de ştiinţă au presupus că gazele vulcanice din zona Siberian Traps au modificat clima Terrie. Din cauză că magma din Siberian Traps a curs peste roci sedimentare precum cărbunii şi carbonaţii, miliarde de tone de gaze cu efect de seră şi metale toxice au fost eliminate în atmosferă.

Gazele precum dioxidul de carbon şi metanul au încălzit Pământul, iar dioxidul de sulf a adus ploi acide în Emisfera Nordică.

Citeşte mai mult pe descopera.ro