Cele 6 minciuni „gogonate” despre sex

Cele 6 minciuni gogonate!

Părinţi noştri credeau în ele (o să orbeşti dacă…, fetele cuminţi n-o fac…), iar noi am inventat şi alte mituri. Pentru că există multe naivităţi, hai să facem o delimitare clară între realitate şi ficţiune.

Arată formidabil, aşa că sexul cu el/ea o să fie fantastic.

Nu numai că nu e adevărat, dar nici femeile, nici bărbaţii nu au habar ce înseamnă atrăgător pentru sexul opus. Tu te chinui în sala de sport, vrând să-ţi faci un trup de liană, iar studiile spun că bărbaţii se uită la „femeile adevărate”, adică la făpturile acelea cu forme rotunde şi voluptoase care ar putea trece drept „umflate” conform standardelor moderne.

La fel şi pentru tipul musculos care trage de fiare în sală, alături de tine: femeile consideră că un zâmbet cald şi simţul umorului sunt trăsături mai plăcute decât un abdomen de oţel!

Chiar dacă ajungi în pat cu cel mai arătos bărbat (sau cea mai frumoasă femeie) din cartier, sexul nu e aproape niciodată pe măsura aşteptărilor tale. Motivul? Imaginea lor despre sine se învârte doar în jurul lookului (căci pentru asta primesc complimente), aşa că oamenii frumoşi fizic sunt adesea nesiguri şi inhibaţi în pat.

Cele mai multe cupluri fac de cele mai multe ori un sex grozav.

De ce oare viaţa sexuală a tuturor celorlalţi pare mai bună decât a ta? Un posibil motiv ar fi faptul că te afli într-un alt stadiu al relaţiei. Nu poţi compara o legătură nouă cu „chestia asta o ştiu de patru ani”. Sistemul nervos al oamenilor e programat să devină tot mai puţin sensibil pe măsură ce primeşte o cantitate mai mare din acelaşi stimul. Asta nu înseamnă că sexul pe termen lung nu poate fi de bună calitate – e doar altfel.

Dar cum e cu dorinţa aceea dezlănţuită, de necontrolat, din fiecare seară – după ce ani şi ani aţi împărţit acelaşi pat? Ea poate să existe, doar că nu ai mai avea energie pentru muncă…Intervine viaţa cu presiunile ei, astfel că multe cupluri sunt prea obosite ca să mai facă sex în anumite etape (copii, un serviciu nou, o fază depresivă).

În medie, un cuplu face dragoste de 2,5 ori pe săptămână.

O statistică indică doar media, ştiai asta? Adică cercetătorii au pus în aceeaşi oală cuplurile care fac aşternuturile zdrenţe de trei ori pe zi cu cele care izbutesc abia o dată pe an şi cu toţi cei plasaţi între acestre extreme. Poţi foarte bine să faci sex în fiecare zi timp de o lună, apoi să te abţii în următoarele două – şi tot vei intra în „medie”.

Dacă adaugi şi faptul că cele mai multe femei nu fac sex în „acea perioadă a lunii”, că majoritatea oamenilor nu au chef atunci când sunt bolnavi, obosiţi sau supăraţi, în timp ce în vacanţă facem dragoste de trei ori mai mult, constataţi că e cam greu să fii „cuplul mediu”.

Bărbaţii „calcă strâmb” mai mult decât femeile

S-au făcut multe studii pentru a dezlega unul dintre misterele secolului XX: de ce declară sistematic bărbaţii că au de trei ori mai mulţi parteneri sexuali decât femeile? O explicaţie ar fi că bărbaţii tind să supraestimeze, iar femeile invers.

Un studiu recent arată că femeile au tendinţa să ţină minte un act sexual numai dacă face parte dintr-o relaţie de lungă durată, uitând (foarte convenabil) orice aventură de o noapte. Asta înseamnă că numărul total de parteneri avuţi, „în medie”, este de trei ori mai mare decât cel recunoscut. Ceea ce, lucru nostim, aduce egalitatea perfectă între cele două sexe.

Dacă are o aventură, nu ma iubeşte.

Aventurile nu înseamnă dragoste, ci sex, un anume gen de sex. Condimentul excitant este aventura, nu persoana. Sex pe furiş, pe de lături – însăşi expresia sugerează adevăratul motiv al îndepărtării „de casă”.
Un studiu arată că suntem nu doar mai interesaţi de relaţiile noastre trecute, ţinute secrete, decât cele de faţă, dar şi că o relaţie interzisă scoasă la iveală (sau, şi mai rău, acceptată) îşi pierde tot farmecul.

Un alt motiv e noutatea – să fii cu cineva nou; apoi plăcerea „vânătorii”, perierea egoului (cu toţii vrem, ca proştii, puţină atenţie). O aventură nu înseamnă că partenerul nu te iubeşte, ci că nu te respectă!

Nu contează ce ai, ci cum foloseşti ce ai.

Parţial corect, parţial neadevărat. Mai degrabă ar trebui să-i spunem aşa: „Nu contează ce ai, ci cum compensezi ce n-ai”!