Iată o selecţie a celor mai îndrăzneţe şi spectaculoase evadări din istoria penitenciarelor.

Marea evadare în masă a militanţilor IRA, din penitenciarul Maze

Alte Articole

NATO va trimite în Ucraina sisteme de apărare antiaeriană, ...

Bill Burns, directorul CIA: „Ucraina ar putea pierde războiul ...

În data de 25 septembrie 1983, în Irlanda de Nord avea loc cea mai mare evadare din închisoare din istoria britanică. Atunci, 38 de prizonieri ai IRA (Armata Republicană Irlandeză), care fuseseră acuzaţi de diferite delicte, de la ofensă adusă autorităţilor, până la crimă, atentate ucigaşe şi explozii evadau din aripa H7 a Penitenciarului Maze.

Evadarea a făcut să i se oprească inima-n loc unuia dintre gardienii închisorii, care a murit de infarct, iar 20 de colegi de-ai lui au fost răniţi în luptele cu evadaţii la care ajunseseră ilegal arme. Închisoarea Maze avea reputaţia unuia dintre cele mai sigure şi mai bine păzite penitenciare de pe continentul european, însă acest episod a discreditat-o.

Evadarea în masă s-a produs după ora 2:30. Prizonierii au preluat controlul secţiunii H a închisorii, au luat paznicii ostatici, sub ameninţare armată. Unii dintre deţinuţi le-au luat uniformele şi cheile de la maşini  gărzilor. La ora 3:25, un camion care aducea provizii de hrană a ajuns la penitenciar, iar evadaţii i-ai „ordonat” şoferului să îi scoată din închisoare. La ora 3:50, camionul ieşea pe poarta pavilionului H cu cei 38 de evadaţi.

După câteva zile, 19 dintre fugari au fost prinşi, iar ceilalţi au fost ajutaţi de IRA să se ascundă, între care unii au plecat în Statele Unite, de unde au fost extrădaţi mai târziu. Datorită politicii nord-irlandeze, fugarii nu au mai fost căutaţi în mod special, iar unii dintre ei au fost chiar amnistiaţi.

Alfred Hinds, maestrul evadărilor care a reuşit să fugă din trei închisori de maximă securitate

Condamnat la 12 ani de închisoare după comiterea unui jaf la un magazin de bijuterii, britanicul Alfred „Alfie” Hinds a reuşit să evadeze de trei ori, din trei închisori de maximă securitate. Banditul a evadat mai întâi din Penitenciarul Nottingham, reuşind să se strecoare printre uşile închise şi să treacă de zidul înalt al închisorii, „isprăvi” ce au făcut ca presă să îi dea porecla de „Houdini” Hinds, după numele celebrului iluzionist american de origine ungară, Harry Houdini, născut Ehrich Weiss, de la începutul Secolului XX.

După 6 luni de la această evadare, a fost prins din nou şi arestat. După arestare, Hinds a dat în judecată autorităţile care îl băgaseră din nou după gratii, susţinând că acestea îl arestaseră ilegal. Acest demers urma să îl ajute să evadeze din nou, la tribunal, chiar de sub nasul judecătorilor. În timpul audierilor, Hinds le-a cerut gardienilor să îl ducă la toaletă. După ce gardienii i-au scos cătuşele, el le-a smuls din mâinile lor şi i-a legat pe gardieni unul de celălalt, blocându-i apoi în toaletă.

A ieşit din tribunal şi şi s-a amestecat în mulţimea de pe Fleet Street, dar după cinci ore a fost prins din nou, pe aeroport, de unde încerca să fugă. A ajuns din nou la închisoare, la Penitenciarul Chelmsford, iar în mai puţin de un an a evadat a treia oară.

Hinds a pledat sistematic pentru nevinovăţia sa şi a căutat să aplice tot soiul de scheme pentru a păcăli legea şi autorităţile ca să se elibereze oficial. Astfel, banditul a constestat sistematic în instanţă arestările sale, pretinzând că este nevinovat, a trimis memorii peste memorii parlamentarilor şi interviuri presei. În 1960, a făcut ultima încercare de a pleda pentru nevinovăţia lui în Camera Lorzilor, dar aceasta i-a refuzat definitiv apelul, iar Hinds s-a întors la închisoare, la Penitenciarul Parkhurst, unde a executat restul de pedeapsă, de 6 ani de închisoare.