Cercetător de origine ROMÂNĂ, PREMIUL NOBEL pentru Chimie VIDEO

Premiul Nobel pentru Chimie 2014 a fost împărţit de Eric Betzig, Stefan W. Hell şi William E. Moerner pentru „dezvoltarea microscopiei fluorescente”, conform anunţului făcut miercuri la Stockholm de Staffan Normark, secretar permanent al Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia.

Stefan W. Hell este un fizician născut în România şi stabilit în Germania. El este unul dintre directorii Institutului pentru Chimie Biofizică Max Planck, din Gottingen, Germania.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Stefan Hell şi-a început studiile la Universitatea Heidelberg, din Germania, în 1981, iar în 1990 a devenit doctor în fizică. Între 1993 şi 1996, Stefan W. Hell a lucrat în cadrul Universităţii din Turku (Finlanda), la Departamentul pentru Fizică Medicală, unde a dezvoltat principiul microscopiei STED (stimulated emission depletion microscopy).

Alte articole

Marea resetare din 31 mai 2026 pentru zodii. Luna Plină Albastră produce rupturi, revelații și schimbări majore

Ramona Olaru este istorie. Grecul Steve Ant se iubește cu Alina Oprea, concurenta de la Desafio: „Încearcă în permanență să mă cucerească”

Hell a fost inventator independent pentru o scurtă perioadă de timp în care a lucrat la îmbunătăţirea reoluţiei axiale a microscopului oconfocal. Descoperirile sale au stat la baza microscopului 4Pi, un microscop cu laser cu rezoluţie axială superioară. Rezoluţia este capacitatea de a separa două obiecte similare aflate foarte aproape unul de altul şi, prin urmare, cea mai importantă proprietate a unui microscop.

Prin inventarea şi dezvoltarea microscopiei STED şi prin alte metode ale microscopiei, omul de ştiinţă german de origine română a demonstrat că poate îmbunătăţi substanţial puterea de rezoluţie a microscopiei fluorescente, ce era în prealabil limitată la jumătate din lungimea de undă a luminii captate (> 200 nanometri).

Rezoluţia este cea mai importantă proprietate a unui microscop. Stefan W. Hell a fost primul care a demonstrat, atât din punct de vedere teoretic, cât şi experimental, cum se poate decupla rezoluţia microscopului cu fluorescenţă de difracţie şi cum poate fi mărită cu o fracţiune a lungimii de undă a luminii (pe scară nanometrică).