Această descoperire are implicaţii pentru dezvoltarea în general a aparatului genital, subiect important pentru că defectele din naştere asupra aparatului genital extern se numără printre cele mai comune defecte congenitale la oameni, conform biologului Martin Cohn de la Institutul Medical Howard Hughes şi de la Universitatea din Florida, co-autor al acestui studiu, scrie Agerpres.

„Studiile comparative asupra evoluţiei ne permit să înţelegem cum se manifestă evoluţia dar ne oferă şi noi perspective asupra posibilelor cauze ale malformaţiilor„, a precizat Cohn pentru LiveScience.

Alte Articole

O nouă vulnerabilitate a fost descoperită în aplicaţia TikTok

Cel mai amplu sondaj realizat vreodată pe tema încălzirii ...

SUA respinge planul Australiei de a obliga Google şi Facebook ...

Aproximativ 97% dintre speciile de păsări nu mai au deloc penis. Excepţiile sunt în acest caz cu adevărat excepţionale. Unele păsări de apă şi păsările din cel mai primitiv grup, Paleognathae, grup din care fac parte păsările emu, kiwi şi struţii au penisuri bine dezvoltate.

De-a lungul timpului, două noi grupuri de păsări au evoluat din acest grup: Anseriforme, grup din care fac parte raţe, lebede şi gâşte, păsări care au penis, şi respectiv grupul Galliforme, din care fac parte păsările care şi-au pierdut organul copulator extern.

Pentru a înţelege mecanismul evolutiv care a dus la dispariţia acestui organ pentru majoritatea păsărilor, Cohn, alături de asistenta lui, Ana Herrera, au crescut embrioni de cocoş (Galliforme) şi de răţoi (Anseriforme) şi au urmărit dezvoltarea penisului acestor păsări.

„Este de fapt foarte surprinzător”, susţine Cohn. „Cocoşii şi răţoii încep să-şi dezvolte aparatul genital într-o manieră atât de similară încât, în primele faze, sunt practic identice”, a mai adăugat el.

În cazul cocoşilor însă, la câteva zile după ce o umflătură primitivă începe să se formeze în locul unde urmează să se dezvolte penisul, creşterea acestuia se opreşte brusc şi apoi intră în regres. În momentul ieşirii din ou, puii şi celelalte păsări din grupul Galliforme ajung să aibă doar cloacă, pierzându-şi complet organul copulator extern. În cazul embrionilor de răţoi, penisul continuă să se dezvolte.

În următoarea etapă a studiului oamenii de ştiinţă şi-au propus să explice de ce penisul cocoşilor se opreşte din creştere, în timp ce la răţoi continuă să se dezvolte. Ei se aşteptau să descopere că păsărilor din grupul Galliforme le lipseşte ceva, acel ceva fără de care penisul nu poate să se dezvolte la fel ca la Anseriforme, dar au descoperit exact opusul. În embrionii de cocoşi dezvoltarea penisului este oprită de eliberarea proteinei Bmp4 (bone morphogenetic protein 4).

Pentru a se asigura că această proteină este responsabilă de stoparea dezvoltării penisului la cocoş, cercetătorii au aplicat-o şi pe embrionii de răţoi, iar dezvoltarea penisului a fost stopată. De asemenea, după ce au inhibat această proteină la embrionii de cocoş, dezvoltarea penisului acestora a continuat.

Astfel, ei au ajuns la concluzia că proteina Bmp4 este un factor de moarte celulară. Eliberarea ei încurajează celulele să se autodistrugă, transformând un organ în creştere într-unul în remisie.

Noul studiu explică modul în care majoritatea păsărilor şi-au pierdut organul copulator extern, dar nu şi din ce cauză au apucat pe această cale evolutivă. Poate părea bizar că păsările au evoluat în direcţia pierderii unui organ de importanţă maximă pentru reproducere. Biologii susţin că această cauză ar putea să fie legată de preferinţa păsărilor femele pentru parteneri cu penisuri mai mici. În cazul raţelor şi a altor păsări cu penis, masculii le forţează în mod frecvent pe femele să se reproducă. Prin selectarea partenerilor cu penis mai mic, păsările femele ar fi putut dobândi un control mai mare asupra procesului reproductiv.