Chipul regelui Richard al III-lea a fost reconstituit la 500 de ani după moartea acestuia VIDEO

Scheletul regelui Richard al III-lea a fost descoperit recent pe locul unei parcări din oraşul Leicester, la 500 de ani de la moarte. Pornind de la craniu, oamenii de ştiinţă au reuşit să reconstituie chipul acestuia, care pare să fie diferit faţă de descrierea lui Shakespeare.

05 feb. 2013, 17:08

Chipul monarhului a fost reconstruit de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Dundee din Scoţia, fiind sponsorizaţi de Asociaţia Richard al III-lea.  Cercetătorii au folosit o tehnică de recunostrucţie facială, folosind tehnici de scanare în 3D a craniului, potrivit BBC.

La dezvelirea reconstrucţiei a participat şi Michael Ibsen, nepotul lui Richard, aflat la a 17-a generaţie. Tot el a fost cel care a oferit o mostră de ADN pentru a testa oasele descoperite de arheologi.

„Pentru cei care aveau în minte portretele care îl reprezentau pe Richard al III-lea cu un trup şi trăsături diforme, acest chip calm şi gânditor va reprezenta o mare uimire”, au declarat membrii asociaţiei care militează pentru reabilitarea imaginii monarhului ucis în timpul unei bătălii.

Portretele regelui Richard al III-lea, realizate după moartea sa, i-au modificat trăsăturile, deoarce îi micşorau ochii. Nimeni nu ştie de ce s-a întâmplat acest lucru, multe persoane blamând personalitatea sinistră a regelui.

 Regele Richard al III-lea a murit în 1485, pe câmpul de luptă, la vârsta de 32 de ani. El a fost ultimul monarh din dinastia Plantageneţilor, înainte ca tronul Angliei să revenă dinastiei Tudorilor, care l-au descris pe fostul monarh ca pe un rege crud, un tiran avid de sânge, cu un corp deformat. William Shakespeare l-a imortalizat ca fiind un cocoşat care şi-a asasinat doi nepoţi, care îl opreau să devină rege. 

Datorită scheletului descoperit sub o parcare din Leicester, un oraş din Anglia, arheologii au reuşit să îl identifice pe rege, care era dispărut de peste 500 de ani. În prezent, nu există niciun portret al monarhului din timpul vieţii, imaginea cercetătorilor fiind cea mai apropiată de realitate.