Cine este doctoriţa care recomandă mersul în opinci

– Sunteți una dintre puținele femei-chirurg din România; chirurgia fiind, după cum se știe, o specializare aparent rezervată bărbaților. Ar trebui să ne amintim că prima femeie-chirurg din România a terminat facultatea în sec. al XIX – lea: Maria Trancu- Rainer care, în primul Război Mondial, a fost asistată, la operații chiar de Regina Maria, supranumită „mama răniților”. Cum percepeți dumneavoastră, medicul și femeia, această meserie care nu vă aduce într-o zonă foarte elegantă a vieții și cum credeți că au văzut, de-a lungul timpului, femeile-chirurg apropierea de această meserie?
– Într-adevăr, meseria nu este una obișnuită. Perioada studiilor, să zicem, perioada adolescenței, a primei tinereți e una foarte serioasă, necesită muncă multă dar mai ales dedicație. În momentul de față, lucrurile s-au schimbat. Chirurgia nu mai este un domeniu dedicat exclusiv bărbaților. Sunt multe femei-chirurg. Din punctul meu de vedere, chirurgia este cea mai spectaculoasă ramură a medicinii. Rezultatele pe care le obții în chirurgie sunt întotdeauna mai rapide, mai satisfăcătoare. Cred că este cea mai frumoasă și mai bună meserie care există în lume.
(…)

– Sunteți medic specialist în chirurgie ortopedică și în traumatologie, sunteți doctor în științe medicale, sunteți considerată unul dintre cei mai avizați cunoscători ai maladiilor spinale. Ar trebui să ne oprim asupra acestei grupe de boli care afectează și vârstele foarte tinere. Copiii noștri stau toată ziua aplecați deasupra computerului, nu mai este doar poziția greșită la scris de pe vremuri, e mai mult decât atât și iată că apar toate acele deformații ale coloanei, de la cifoză la scolioză… din cauza mersului, a așezării incorecte sau chiar a poziției în timpul somnului.. maladii ale secolului, nu? Care este rolul familiei, al doctorului pediatru și al ortopedului pentru ca generațiile viitoare să nu ia drumul înapoi?
– E simplu. Părinții trebuie să le facă copiilor un program corect și echilibrat. Nu poate să-și petreacă toată ziua la birou, citind și nici toată ziua la calculator. Trebuie să aibă program de sport, activități fizice. Un copil cu o activitate fizică normală nu are nevoie de suport special sau de îndrumare specială, legat de coloană. Nu trebuie să facă kinetoterapie sau înot…trebuie, pur și simplu, să aibă 2-3 ore pe zi în care se joacă, aleargă și desfășoară o activitate fizică normală. Vizavi de medicul pediatru, categoric trebuie să existe un program de screening care, din păcate, nu avem în acest moment în România și în care copiii aflați în perioada de creștere ar trebui văzuți și evaluați, măcar o dată pe an. În aceste condiții, lucrurile ar fi văzute și tratate mult mai din timp și mai la momentul potrivit în care putem să rezolvăm, să corectăm și să ținem sub control boli care, din păcate, pot evolua prost și care pot duce către o intervenție chirurgicală. Deși suntem chirurgi și ne dorim și ne place să operăm, scopul este să nu ajungem cu acești copii la operație. Scopul este să-i aducem la vârsta de 18 ani când practic își încheie perioada de creștere și atunci maladiile de tip diformități la nivelul coloanei sunt considerate a fi sub control, trebuie să-i aducem în acest moment cu o coloană cât mai corect formată. Acest lucru se poate întâmpla fie evaluându-i, medicul pediatru și văzând momentul în care există o curbură anormală și trimis spre specialist care măsoară și apreciază momentul tratamentului, gradul de tratament pe care trebuie să-l facă, evolutivitatea bolii, fie de către părinți . Din păcate, marea majoritate a copiilor de la noi sunt aduși de către părinți, nu la recomandarea unui medic pediatru sau medic de școală. Părintele sesizează cum copilul stă cocoșat, cu umerii într-o parte, stă cu piciorul sub el la calculator și rămâne înțepenit… Ar trebui aduși măcar pentru a fi evaluați. Și după ce facem această evaluare, decidem ce se va întâmpla mai departe, să facă kinetoterapie, să poarte corset…Din păcate, sunt foarte mulți copii care vin cu diformități la 12-14 ani. În mod normal, ei ar trebui să aibă o coloană dreaptă, frumos formată, un tonus muscular bun, o poziție corectă la scris, la joacă, la calculator. Din păcate, ulterior, la 25-30 de ani, lumea își petrece viața la birou, pe scaun, cu ochii în calculator ei spun trebuie să fac asta acum, dacă n-o fac eu cine s-o facă, trebuie să muncesc, să câștig bani…etc Este o concepție total greșită. Viața ne-a fost lăsată să facem de toate, în ritmul potrivit și cu echilibrul potrivit.

– Există recomandări care pot fi făcute până ce pacientul să ajungă la medicul ortoped? Să schimbăm salteaua, scaunul de birou, să punem un adaus la scaun, etc…  Întoarcerea la opinci ar fi o opțiune? De ce?

Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR Afl[ ce trebuie să faci dacă ți-ai rupt piciorul, ai coloana strâmbă sau alte defecte ale oaselor (dobândite sau din naștere), ca să nu ajungi la bisturiu și/sau după aceea