Pe 25 iulie 1998, președintele de atunci al Rusiei, Boris Elțin, a emis Decretul nr. 886 „Despre Putin V.V”. Decretul  consta din două rânduri: „Se numeşte Putin Vladimir Vladimirovici în funcția de director al Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse” (FSB).

Funcția anterioară, din care Elțin l-a eliberat pe Putin, era cea de prim-adjunct al șefului administrației prezidențiale. Astfel, Putin, la momentul numirii sale în FSB, era deja un oficial de rang înalt în administrația Elțin. Deasupra lui stătea doar Valentin Iumaşev, șeful atotputernic al administrației lui Elțîn, iubitul și mai târziu soțul fiicei lui Elțîn, Tatiana. După 2000, Iumaşev a fost consilier al lui Putin „pe bază de voluntariat” pentru 20 de ani. Și, se pare, a sfătuit totul așa cum trebuia: familia Elțin nu a avut probleme, Iumaşev însuși a devenit intermediar între Putin și oligarhi şi multe altele.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ultima dorință a lui Celine Dion. Artista suferindă încă ...

Pas uriaș pentru medicina globală! A avut loc al doilea transplant ...

Dar atunci, în iulie 1998, totul abia începea. Nimeni nu-l cunoștea pe Vladimir Putin și nimeni nu înțelegea cu adevărat de ce locotenent-colonelul KGB fusese promovat într-un post general atât de înalt de director al Serviciului Federal de Securitate. Un an mai târziu – în august 1999 – Putin a fost numit succesor și șef de facto al statului. A fost finalizat totul la alegerile prezidențiale din martie 2000.

Citeşte şi Rusia îşi trimite cele mai noi avioane de luptă în Belarus. SUA avertizează regimul lui Lukaşenko cu o ripostă rapidă şi fermă

Astfel, 25 iulie 1998 este ziua de naștere a Putinismului în Rusia.

Oligarhul Boris Berezovski, apropiat al clanului Elţîn (în 1997, averea lui Berezovsky era de 3 miliarde de dolari, Forbes l-a plasat pe primul loc în lista celor mai bogați oameni din Rusia), îşi amintea că ideea de a-l numi pe Putin director al FSB le-a venit cu o zi înainte de 25 iulie, într-o conversație cu Iumașev. După aceea, Valya s-a entuziasmat de această idee și a mers la Elțin. Iumaşev însuși a confirmat acest lucru în noiembrie 2019. Într-un interviu rar , el a oferit detalii despre începutul carierei lui Vladimir Putin la Kremlin. S-au cunoscut prin intermediul lui Anataoli Ciubais în 1997, care l-a prezentat pe Putin drept „un candidat puternic cu care a lucrat la Sankt Petersburg”. Iumaşev a recunoscut: da, el a fost cel care în vara lui 1998 l-a recomandat pe Putin pentru postul de director al FSB.

Numirea lui Putin în funcția de director al FSB în iulie 1998 a avut propriile motive: politice și comerciale. În politică, Elțin i s-a opus clanului ostil Lujkov-Primakov. Aceștia erau foștii asociați ai lui Elțin – primarul Moscovei, Lujkov, și influentul Primakov, care fusese anterior șeful Serviciului de Informații Externe al lui Elțin. A fost o luptă pentru putere. Era nevoie de o persoană care să fie pregătită să îndeplinească orice, cea mai murdară muncă, pentru a asigura protecţia „Familiei”. Căutau o astfel de persoană şi au găsit-o în Putin.

Citeşte şi Forbes: La o oră de la începutul războiului, flota ucraineană va fi pe fundul Mării Negre

Deja de la primii pași era clar că noul numit al „Familiei” va merge departe. În august-septembrie 1998, FSB s-a umplut de oameni de-ai lui Putin de la St. Petersburg. Patruşev, Cerkesov, V. Ivanov şi alţii au fost plasaţi în grabă în toate locurile cheie. De exemplu, șeful CSS (departamentul de securitate internă), Viktor Ivanov, apropiatul tovarăș al lui Putin la Sankt Petersburg, a fost numit principalul luptător împotriva corupției din FSB. Mulți ani mai târziu, la procesul în cazul Litvinenko din 2015, s-a dovedit că Viktor Ivanov a protejat furnizarea de cocaină prin portul maritim Sankt Petersburg, împreună cu grupul criminal organizat Tambov.

În octombrie 1998, Vladimir Putin unește toate forțele speciale și unitățile de crimă organizată într-un singur pumn – TsSN FSB. În numirea sa ca director al FSB  a existat și o latură pur comercială, despre care puțini oameni știau.

Berezovski îl cunoștea personal pe Putin din 1991, de la Sankt Petersburg, când și-a deschis acolo reprezentanțele de mașini. În 1998-99 au interacționat îndeaproape. Berezovski a fost un vizitator frecvent la biroul lui Putin din Lubianka. În februarie 1999, Putin a sosit primul cu un buchet imens de flori pentru a o felicita pe Lena, soția lui Berezovski, de ziua ei. Această poveste a avut parte de o largă publicitate, cu niciun alt director al FSB, oligarhul Berezovsky nu mai avusese o astfel de relație. Și aveau ceva de împărţit. A existat în Rusia un grup infracțional organizat, Izmailovo. Frații Mihail și Lev Cherny, Deripaska, Lisin și alți oameni celebri sunt toți de acolo. Până în 1998, trecând peste cadavre, au luat bucăți uriașe în industria aluminiului și alte industrii.

Era un imperiu a cărui perlă erau topitoriile de aluminiu Krasnoiarsk și Bratsk – giganți ai metalurgiei neferoase sovietice, construite în tandem cu aceleași hidrocentrale gigantice – Bratsk și Krasnoiarsk pe Angara și Yenisei. La sfârșitul anilor 90, aceste două fabrici erau deținute de Lev Cherny, un fost lucrător al breslei din Tașkent, fratele autorității Izmailovski, Mihail Cherny, poreclit Misha-Krysha. Berezovksi îi cunoștea bine pe ambii frați Cherny.

Când Berezovsky era pe val, în perioada de tranziție 1998-2000, Izmailovskii au confiscat active în valoare de peste un miliard de dolari în Urali și Kuzbass – au stors Kuzbassrazrezugol, Kachkanar GOK Vanadium, uzina de aluminiu Novokuznetsk, Uzina metalurgică Kuznetsk etc. Putin, care era atunci directorul FSB, dar nici succesorul, nu au intervenit în niciun fel. Adică, în timp ce a existat un transfer de putere de la Elțin la Putin, Izmailovskilor li s-a permis să pună mâna pe o altă proprietate uriașă. Dar pentru aceasta au trebuit să presteze niște servicii „Familiei”.

În februarie 2000, cu câteva săptămâni înainte de plecarea lui Elțin, „înțelegerea secolului” a fost încheiată: Roman Abramovici a cumpărat participația lui Lev Cherny în afacerea cu aluminiu, pentru 550 de milioane de dolari. Ambele fabrici gigantice din Krasnoyarsk și Bratsk au mers la „Familie”. Ani mai târziu, la un proces la Londra, s-a dovedit că Abramovici nu a plătit NIMIC pentru aceste uzine – a fost dezvoltată o schemă pentru ca „Familia” să primească totul gratuit. Se pare chiar că aceiași Izmailovski i-a dat banii pentru achiziție.

Berezovski a fost autorul schemei. Îi cunoștea pe ambii frați Cherny, iar Abramovici era protejatul lui. La momentul tranzacției (februarie 2000), Putin se pregătirea pentru alegeri. În care Berezovski l-a ajutat activ, rezolvându-și simultan problemele comerciale.

Totuşi, în campania electorală din 1999-2000. Berezovsky a uzat de toate relaţii şi puterea pe care le avea asupra mass-media pentru a-l ajuta pe Putin. Fără acest ajutor, Vladimir Putin nu ar fi putut câştiga alegerile susţin analiştii. Acela a fost primul pas dintr-un lung drum, care continuă şi astăzi.