Cine sunt şi ce fac stăpânii Fondului Proprietatea la un an de la listare

Mâine Fondul Proprietatea va sărbători un an de la listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), răstimp în care acţiunea cu simbolul bursier FP s-a depreciat cu peste 30%. La un an de la listare, statul nu mai are decât câteva acţiuni, majoritatea acestora trecând în posesia fondurilor de investiţii.

Grupul american de companii Elliot, din domeniul administrării investiţiilor, are 12,92% din totalul acţiunilor subscrise şi vărsate (adică fără cele aferente datoriei pe care Guvernul o mai are încă faţă de fond) şi tot atâtea drepturi de vot.

Grupul Elliot este prezent prin filialele sale, Manchester Securities Corporation (11,038%) împreună cu Beresford Energy Corporation (1,8777%), potrivit ultimei raportări a administratorului fondului, Franklin Templeton Investment Management.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Al doilea cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea (FP) este societatea de investiţii de risc ridicat City of London, cu 7, 21%, urmat de Georgia Palade von Dusen, cu 6,537% din drepturile de vot respectiv din acţiunile subscrise şi vărsate. Proporţiile sunt ceva mai mici din totalul care ar include şi cele 2,69% acţiuni „neplătite“ de statul român, în contul cărora nu s-au trasnferat active în portofoliul Fondului.

Alte articole

BCR, BRD și Banca Transilvania reacționează după ce Consiliul Concurenței a amendat băncile cu 710 milioane de euro, acuzându-le de manipularea ROBOR: „Decizia nu are nicio fundamentare” / „Suntem determinați să ne apărăm reputația”

Previziuni sumbre pentru România. Analist: Inflația va fi de 11%-12% până în luna septembrie

Majoritatea

Mai mult de jumătate din acţiunile FP sunt deţinute de investitori insituţionali, în marea lor majoritate fonduri de investiţii sau firme de administrare a acestora, căci la ponderea celor străini se adaugă şi investitorii instituţionali români, cu 9,37%.

Persoanele fizice române, adică mai ales cei despăgubiţi cu acţiuni FP pentru bunurile confiscate de regimul comunist, mai au 34,89% din acţiunile Fondului. Prin urmare, politica de administrare a Fondului Proprietatea se va orienta tot mai mult către interesele fondurilor de investiţii care îl controlează acum, fapt de altfel prevăzut de analişti.

Presiuni

Una dintre presiunile cele mai puternice venite din partea fondurilor de investiţii acţionare constă în cererea de dividende mari. Fondul a obţinut un profit de 543, 8 milioane de lei anul trecut, cu 19% mai mare decât în 2010, iar activul net a scăzut cu 5,6%, la 14,465 miliarde de lei, potrivit raportului pe decembrie 2011.

Cererea mare de dividende din partea acţionarilor poate pune în pericol dimensiunea resurselor pe care le are administratorul Fondului pentru investiţii. Franklin Templeton pare dispus să cedeze acestor presiuni. Încă dinainte de sfârşitul anului, dividendele şi veniturile din dobânzi permiteau dividende la fel de mari ca acelea distribuite anul trecut, potrivit unui raport al BCR.

„Politica de dividende promovată de Franklin Templeton prevede ca profitul care poate fi distribuit acţionarilor să fie egal cu veniturile din dividende şi dobânzi, nete de cheltuielile şi impozite (…). Politica de dividende destul de agresivă va reduce flexibilitatea şi capacitatea FP de a finanţa companiile din portofoliu (participând la majorări de capital pentru a nu-şi dilua pachetul deţinut, n.r.)“, se spune în raportul citat (şi ataşat la articol).

Concluzia analiştilor este că „nevoile de capital ale marilor companii din portofoliul FP (la care Fondul trebuie să răspundă ca să nu-şi dilueze participarea, n.r.), pe de o parte şi, politica de dividende promovate de către Franklin Templeton, va expune fondul riscului de deteriorare a activelor. Din acest motiv, este probabil ca investitorii să ceară (pe piaţă, n.r.) un discount suplimentar “ faţă de valoarea activelor Fondului, conchide raportul citat.

Efecte

Prin urmare, preţul acţiunilor FP ar putea rămâne în continuare mic şi mult mai mic decât valoarea activelor fondului, miai mic şi decât valoarea nominală a acţiunilor, de un leu.

Analiştii de la BCR, de pildă, au aplicat un discount de 48% faţă de valoarea activului net al Fondului, atunci când au stabilit o ţintă de preţ probabilă al acţiunilor FP, la 0,51 lei / titlu (azi la Bursă, cotaţia este de 0,47 lei / titlu). Discountul (diferența dintre evaluarea unei acțiuni și prețul său de piață), acum de circa 60%, „este în conformitate cu cele la care se tranzacționează un grup selectat de fonduri de investiții de tip private equity“, potrivit raportului emis de BCR.

Comparația cu fondurile de private equity este îndreptățită tocmai de faptul că majoritatea activului net al FP acțiunilor portofoliului Fondului Proprietatea (FP) sunt societăți nelistate la bursă. Fondurile de investiţii de tip private equity se ocupă chiar cu achiziţia de companii nelistate, pe care le revând în profit, eventual prin bursă. Faţă de Fondul Proprietatea, însă, fondurile private equity controlează companiile cumpărate, în vreme ce FP este doar acţionar minoritar.

„Listarea Romgaz, Hidroelectrica şi, într-o măsură mai mică, a Nuclearelectrica, este factorul cheie pentru o îngustare durabilă a discountului de tranzacţionare. Oferta publică (IPO) de vânzare a acțiunilor Romgaz este programată pentru mijlocul anului următor, „în timp ce este puţin probabil ca ofertele Hidroelectrica şi Nuclearelectrica să aibă loc până în 2013“, potrivit aprecierii analiştilor BCR.

Or, multe fonduri de investiţii nu sunt dispuse să aştepte atât de mult pentru ca acţiunile FP să crească suficient de mult şi profitul plasamentului să fie suficient de mare ca să merite efortul.

Analiştii sunt de fapt îngrijoraţi că, fiind nelistate, acţiunile respective nu sunt uşor de vândut, iar situaţia lichidităţii portofoliului FP nu este prea confortabiă din această cauză.